I Corinteni 9, 2-12

² Dacă altora nu le sunt apostol, cel puțin vouă vă sunt. Că voi sunteți, întru Domnul, pecetea apostoliei mele. ³ Apărarea mea către cei ce mă judecă, aceasta este: ⁴ Oare nouă nu ne stă'n putere^a să mâncăm și să bem? ⁵ Oare nouă nu ne stă'n putere să purtăm cu noi o femeie-soră^b, ca și ceilalți apostoli și ca frații Domnului^c și ca Chefa? ⁶ Sau numai mie și lui Barnaba nu ne stă'n putere să nu ne'ntreținem din muncă?^{d 7} Cine slujește vreodată în oaste cu solda lui? Cine sădește vie și nu mănâncă din roada ei? Sau cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? ⁸ Oare după judecata omenească spun eu acestea? Oare nu și legea le spune? ⁹ Că scris este în legea lui Moise: Să nu legi gura boului care treieră. Oare de boi Se îngrijește Dumnezeu, ¹⁰ sau chiar de dragul nostru o spune? Că de dragul nostru s'a scris: Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, și cel ce treieră trebuie să treiere cu nădejdea că-și va avea partea lui. ¹¹ Dacă noi am semănat la voi pe cele duhovnicești, mare lucru este oare dacă pe cele pământești ale voastre le vom secera? ¹² Dacă altora le stă'n putere dreptul asupra voastră, nu mai mult oare nouă? Noi însă nu ne-am folosit de această putere; dimpotrivă, pe toate le răbdăm spre a nu-i pune piedică Evangheliei lui Hristos.