Pomenirea Sfântului Apostol Iacov

 

Iacov a fost feciorul lui Zevedei, fratele lui Ioan și unul dintre cei doisprezece Apostoli. La chemarea Stăpânului Hristos, Iacov a părăsit mreaja lui de pescar și pe tatăl său și împreună cu fratele lui Ioan au urmat fără preget chemării Mântuitorului.
El era unul din acea treime de apostoli în fața cărora Domnul a descoperit cele mai mari minuni, căci în fața lor S-a schimbat la față pe Muntele Tabor și lor le-a fost dat să fie martorii agoniei Lui din Grădina Ghetsimani, mai înainte de Patima Lui.
După Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacov a predicat Evanghelia în mai multe locuri, călătorind până în Spania. După ce s-a întors din Spania, iudeii au început să se certe cu el din pricina interpretării Sfintei Scripturi, dar nici unul dintre ei nu a putut să-i stea împotrivă, nici măcar un anume vrăjitor, Hermoghenes. Hermoghenes și discipolul lui, Filip, au fost învinși de puterea adevărului predicării lui Iacov și binevoind Domnul, amândoi au venit la Sfântul Botez.
Dar iudeii nu s-au lăsat, ci l-au clevetit pe apostol înaintea lui Irod, înduplecindu-l pe un anume Iosia să îl atace pe față pe Iacov. Dar Iosia, văzând purtarea nobilă și curajoasă a apostolului și ascultând predica lui cea limpede care arăta fără putință de tăgadă adevărul, s-a pocăit și a crezut în Hristos.
Când Iacov a fost osândit la moarte, acest Iosia a fost osândit și el împreună cu apostolul. Pe drum înspre locul de ucidere, Iosia îl rugă cu lacrimi pe Apostolul Iacov să îl ierte pentru atacurile lui josnice și mârșave la care îl înduplecaseră iudeii. Apostolul l-a îmbrățișat și l-a sărutat și i-a zis: „Pace ție și deplină iertare!"
Amândoi și-au plecat capetele sub sabie și murind s-au înălțat la Domnul, pe Carele L-au iubit și Căruia I-au slujit.
Sfântul Apostol Iacov a luat cununa muceniciei la Ierusalim, în anul 45. Trupul lui a fost mutat în Spania, unde la sfintele lui moaște se lucrează minuni până în ziua de astăzi.