Facere 49, 33; 50, 1-26

 ³³ Sfârșind Iacov poruncile sale, pe care le-a dat feciorilor săi, și întinzându-și picioarele sale în pat, și-a dat sfârșitul și s-a adăugat la poporul său.

¹ Atunci Iosif, căzând pe fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat. ² Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său și doctorii au îmbălsămat pe Israel. ³ După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii șaptezeci de zile. ⁴ Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: "De am aflat bunăvoință în ochii voștri, ziceți lui Faraon așa: ⁵ Tatăl meu m-a jurat și a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Și acum aș vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu și să mă întorc". și i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif, ⁶ Iar Faraon a răspuns: "Du-te și îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!" ⁷ Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său și au mers împreună cu el toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii din țara Egiptului ⁸ Și toată casa lui Iosif și frații lui și toată casa tatălui său și neamul lui. Numai copiii lor și oile și vitele lor le-au lăsat în țara Goșen. ⁹ Au plecat de asemenea cu el căruțe și călăreți și s-a făcut tabăra mare foarte. ¹⁰ Și ajungând ei la aria lui Atad de lângă Iordan, au plâns acolo plângere mare și tare foarte și a jelit Iosif pe tatăl său șapte zile. ¹¹ Văzând Canaaneii, locuitorii ținutului aceluia, plângerea de la aria Atad, au zis: "Mare e plângerea aceasta la Egipteni". De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Mițraim, adică plângerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan. ¹² Așa au făcut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el: ¹³ L-au dus fiii lui în pământul Canaan și l-au îngropat în peștera din țarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care o cumpărase Avraam cu țarină cu tot de la Efron Heteul, ca moșie de îngropare. ¹⁴ Apoi Iosif, după îngroparea tatălui său, s-a întors în Egipt, și el, și frații lui, și toți cei ce merseseră cu el la îngroparea tatălui său. ¹⁵ Văzând însă frații lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis ei: "Ce vom face, dacă Iosif ne va urî și va vrea să se răzbune pentru răul ce i-am făcut? ¹⁶ Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: "Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat și a zis: ¹⁷ "Așa să spuneți lui Iosif: Iartă fraților tăi greșeala și păcatul lor și răul ce ți-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!" Și a plâns Iosif când i s-au spus acestea. ¹⁸ Apoi au venit și frații lui și, căzând înaintea lui, au zis: "Iată, noi suntem robii tăi". ¹⁹ Iar Iosif le-a zis: "Nu vă temeți! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu? ²⁰ Iată, voi ați uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum și să păstreze viața unui popor numeros. ²¹ Deci nu vă mai temeți! Eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri". Și i-a mângâiat și le-a vorbit de la inimă. ²² Apoi a locuit Iosif în Egipt, el și frații lui și toată casa tatălui său. Și a trăit Iosif o sută zece ani. ²³ Și a văzut Iosif pe urmașii lui Efraim până la al treilea neam. De asemenea și copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif. ²⁴ În cele din urmă a zis Iosif către frații săi: "Iată, am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, vă va scoate din pământul acesta și vă va duce în pământul pentru care Dumnezeul părinților noștri S-a jurat lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov". ²⁵ La urmă a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicând: "Dumnezeu are să vă cerceteze, dar voi să scoateți oasele mele de aici!" ²⁶ Și a murit Iosif de o sută zece ani. L-au îmbălsămat și l-au pus într-un sicriu, în pământul Egiptului.