REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​În veacul al XIII-lea, după ce Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282) a semnat nelegiuita unire cu Roma de la Lyons, monahii din Sfântul Munte au trimis împăratului o scrisoare prin care înfierau această unire eretică și îl rugau pe împărat să se lepede de aceasta și să se întoarcă la Ortodoxie. Hotărât să impună cu forța unirea Bisericilor, pentru ca papa să acorde sprijinul său politic Imperiului Bizantin – pe care tocmai îl reîntregise în urma ocupației latine –, Împăratul Mihail Paleologul, sfătuit de Patriarhul Ioan Vekkos (1275-1282), s-a ridicat împotriva monahilor pe care până atunci îi protejase și a trimis soldați latini în Muntele Athos pentru a-i supune, cu prețul unor masacre sângeroase, pe monahii care nu voiau să recunoască această unire închipuită. După ce i-au spânzurat pe toți Părinții din Sinaxa Sfântului Munte (forul conducător al Athosului) și au omorât mulțime de monahi din Mănăstirile Vatoped și Iviron, soldații s-au repezit cu sălbăticie diavolească ș...

În apropierea Romei, într-un loc retras de mulțimea și zgomotul cetății, se afla o mică mănăstire de fecioare. Așezarea era ferită de privirile lumii, iar viața celor câteva femei care locuiau acolo se desfășura după rânduiala rugăciunii și a nevoinței. Egumena lor era Sofia, o femeie bătrână, cunoscută pentru viața sa îmbunătățită și pentru statornicia ei în credință. În această mănăstire a crescut Anastasia. Rămasă orfană la vârsta de trei ani, ea a fost luată de Sofia și crescută ca o fiică duhovnicească. Copilăria ei s-a desfășurat departe de viața obișnuită a cetății. Aici a învățat rugăciunea, postul și ascultarea, iar anii care au urmat au transformat copilul rămas fără părinți într-o tânără hotărâtă să-și închine viața lui Hristos. Sofia nu a pregătit-o pentru lumea în care celelalte tinere își căutau un soț și își întemeiau o familie, ci pentru viața pe care Anastasia însăși avea să o aleagă. În mijlocul obștii, tânăra a crescut în rânduiala fecioriei și a rugăciunii. Post...

În rândul celor doisprezece Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos se află și Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu, o figură asupra căreia izvoarele Noului Testament păstrează puține informații biografice, dar a cărei prezență în istoria Bisericii este legată de însăși începutul lucrării apostolice. Numele său apare în listele celor doisprezece Apostoli, alături de ceilalți ucenici chemați de Hristos pentru a fi martori ai vieții, Pătimirii, Învierii și Înălțării Sale. Tocmai această discreție a izvoarelor ne îndeamnă să privim cu atenție la mărturia pe care Biserica a păstrat-o despre el, fără a confunda persoana sa cu alte personaje ale epocii apostolice care poartă același nume. Iacob al lui Alfeu aparține primei generații de vestitori ai Evangheliei, acei oameni care au primit de la Hristos nu doar o învățătură, ci și o misiune. Chemarea apostolică a însemnat intrarea într-o existență nouă, în care omul își așază viața sub ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și devine mărturisi...

 

  A fost odată un bătrân pustnic care trăia într-o colibă din adâncul pădurii. În fiecare zi, aducea apă de la un izvor aflat la mare depărtare, folosind două vase mari de lut pe care le purta pe umeri, atârnate de o cobiliță. Unul dintre vase era desăvârșit, fără niciun cusur, și ajungea mereu plin la colibă. Celălalt vas avea o crăpătură fină și, pe drumul lung de la izvor, pierdea jumătate din apă, ajungând la bătrân doar pe jumătate plin. Timp de doi ani, lucrurile au urmat aceeași rânduială. Vasul cel întreg era mândru de împlinirea sa, în timp ce vasul cel crăpat trăia într-o adâncă mâhnire și rușine. Într-o zi, neputând să mai rabde povara propriei neputințe, vasul cel crăpat i-a vorbit bătrânului la marginea izvorului: — Părinte, îmi este rușine cu mine însumi. Din cauza acestei crăpături, jumătate din apa pe care o car se pierde pe drum și o parte din munca ta este în zadar. Bătrânul pustnic a zâmbit cu blândețe și i-a răspuns: — Când ne vom întoarce spre colibă, te ro...

  17 Și coborând împreună cu ei, a stat într'un loc șes, El și mulțime numeroasă de ucenici ai Săi și mulțime multă de popor din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. 18 Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. 19 Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea dintr'Însul și pe toți îi vindeca. 20 Și ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. 21 Fericiți sunteți voi, cei ce flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. 22 Fericiți veți fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii și vă vor izgoni dintre ei și vă vor ocărî și când ca pe un rău vă vor lepăda numele. 23 Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinții lor așa le făceau profeților a .

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 98, 5) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 27 Numa' să vă purtați în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu și văzându-vă, fie nefiind de față, să aud despre voi că stați cu tărie într'un singur duh, într'un singur suflet luptându-vă împreună pentru credința Evangheliei, 28 fără ca'ntru ceva să vă înfricoșați de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, dar pentru voi, de mântuire; și aceasta, de la Dumnezeu. 29 Căci de dragul lui Hristos vi s'a dat vouă nu numai să credeți în El, dar și să pătimiți pentru El, 30 ducând aceeași luptă pe care-ați văzut-o la mine și'n care-acum auziți că sunt. 1 Așadar, dacă e vreun îndemn în Hristos, dacă e vreo mângâiere a iubirii, dacă e vreo împărtășire a Duhului, dacă e vreun dor și v...

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vîrtos, cum te-...

  ​Icoana Maicii Domnului de la Korsun este considerată a fi una dintre cele pictate de Sfântul Evanghelist Luca și fusese păstrată la Efes. Pe 9 octombrie 988, o copie a acestei icoane a fost transferată de la Korsun la Kiev de către Sfântul Mare Prinț Vladimir (15 iulie), și a ajuns să fie numită Icoana de la Korsun. Mai târziu, această icoană a fost transferată la Novgorod, și de acolo la Moscova, în Catedrala Adormirii din Kremlin. ​O altă copie a Icoanei Maicii Domnului de la Korsun a fost adusă din Grecia în Rusia de către Sfânta Eufrosina din Poloțk (23 mai) în 1162. Sfânta Eufrosina a întemeiat Mănăstirea Mântuitorului la Poloțk. Când a aflat că exista o icoană pictată de Sfântul Luca la Menignus în Grecia, a trimis daruri bogate Împăratului Bizantin și Patriarhului Hrisoverghis cerându-le să-i trimită această icoană. ​Icoana a fost trimisă în Rusia din Efes și a trecut prin Korsun. La cererea locuitorilor acelui oraș, a rămas acolo circa un an, astfel ajungând să fie cu...

  ​Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” este prăznuită pe 25 ianuarie și 9 octombrie. ​Chiar numele acestei icoane este o rugăciune către Maica Domnului, pentru izbăvirea de boli și întristări trupești și duhovnicești. Această icoană minunată a fost descoperită în Moscova, în Biserica „Sfântul Nicolae” din cartierul Pupișevo, unde a fost adusă de către cazaci în anul 1640. ​Dintre numeroasele minuni săvârșite în vechime de această sfântă icoană, s-a păstrat amintirea unei vindecări minunate, săvârșită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. ​O femeie de origine nobilă, care trăia departe de Moscova, a suferit de paralizia întregului corp, pentru o lungă perioadă de timp. Deși avea numeroase avantaje materiale, ea nu avea ceea ce este mai important ‒ sănătatea. A consultat mulți medici, dar nu a primit ajutor de la nici unul dintre ei, astfel încât bolnava își pierduse orice speranță că se va face bine. În acest moment dificil, Născătoarea de Dumnezeu i s-...

 

  ​Un tânăr frământat de gânduri a urcat într-o zi la chilie la un bătrân sihastru și l-a întrebat: — Părinte, cum pot să-mi păstrez inima curată și liniștită într-o lume plină de răutate, tulburare și nemulțumire? ​Bătrânul l-a privit cu blândețe, s-a aplecat și a cules de pe jos trei pietre: una plină de noroi uscat, una colțuroasă și ascuțită, iar a treia netedă și curată, șlefuită de apa unui râu. ​Apoi i-a spus tânărului: — Inima omului este ca aceste trei pietre. Prima piatră este purtată de cel care strânge în sufletul său greșelile altora, neiertarea și judecata. Noroiul se uscă pe ea și o face grea, întunecând orice lumină. A doua piatră este a celui care răspunde la rău cu rău, la mânie cu mânie. Colțurile ei ascuțite rănesc pe oricine se apropie de el și, în final, îl rănesc chiar pe el însuși. ​Bătrânul a luat cea de-a treia piatră și a lăsat-o să cadă într-un vas cu apă curată. ​— A treia piatră este inima celui care se roagă, iartă și își pune toată nădejdea în...

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vredn...

  Glasul 2 Căutând cele de sus... T rupul tău cu posturi topindu-ți, cu rugăciuni neadormite pe Ziditorul ai rugat, ca să iei iertare desăvârșită pentru faptele tale; și ai și luat cu adevărat, cuvioasă, alergând pe calea pocăinței.

  Troparul Sfintei Cuvioase Pelaghia, glasul al 8-lea: Î ntru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Pelaghia, duhul tău. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit. Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P unându-și Sfânta Pelaghia Dumnezeiasca pomenire, ca pe un ospăț înaintea tuturor, îndeamnă toată lumea, cu Taină, să se îndulcească toți de bucatele nevoințelor ei. Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D orirea cea mai presus de toată pofta sălășluindu-se în sufletul tău cinstită, ți-a înfocat mintea și aprinzând văpaia duhului, t...

  Glasul 8 Î ntru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Pelaghia, duhul tău.

​Mare mulțumire suntem datori a da întotdeauna Domnului nostru, că nu voiește moartea păcătoșilor, ci așteaptă cu îndelungă răbdare întoarcerea lor spre viață, pentru că minunat lucru s-a făcut în zilele noastre, de care eu, păcătosul Iacov, vă scriu vouă, sfinților frați, ca ascultând și citind acestea, să aveți parte de mult folos. ​Prea Sfințitul Arhiepiscop al cetății Antiohia, pentru oarecare trebuințe bisericești, a chemat la sine, din cetățile din prejur, opt episcopi, între care era și omul lui Dumnezeu, Sfântul Non, episcopul meu, care venise de la Iliopoli și mă luase pe mine cu dânsul. Acesta era un bărbat minunat și un desăvârșit călugăr, care pentru viața cea îmbunătățită fusese luat la episcopie, de la mănăstirea care se numește Tavenisiot. Iar când s-au adunat episcopii în biserica Sfântului Mucenic Iulian, au voit ca să audă de la Non cuvânt de învățătură și au șezut toți lângă ușile bisericii, iar Non a început a grăi învățându-i cele ce erau de folos pentru mântuire...