Luca 5, 1-11

 

¹ Și a fost că pe când mulțimea Îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu și El ședea lângă lacul Ghenizaret, ² a văzut două luntri stând lângă țărm; iar pescarii, coborâți din ele, își spălau mrejele. ³ Și urcându-Se într'una din luntri, care era a lui Simon, l-a rugat s'o depărteze puțin de la uscat. Și șezând în luntre, din ea învăța mulțimile. ⁴ Iar când a încetat să vorbească i-a zis lui Simon: „Du-o la adânc și aruncați-vă mrejele să pescuiți“. ⁵ Și Simon I-a răspuns: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n'am prins nimic; dar după vorba Ta voi arunca mrejele“. ⁶ Și făcând aceasta, au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele. ⁷ Și le-au făcut semn fârtaților lor din cealaltă luntre să vină să le ajute. Și ei au venit; și au umplut amândouă luntrile, că mai se afundau. ⁸ Și văzând Simon Petru, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine Doamne, că sunt om păcătos...“. ⁹ Că spaimă îl cuprinsese, pe el și pe toți cei ce erau cu el, de pescuitul peștilor pe care îi prinseseră. ¹⁰ Tot așa și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau fârtații lui Simon^a. Și a zis Iisus către Simon: „Nu te teme; de acum înainte vei pescui oameni“. ¹¹ Și trăgând ei luntrile la țărm și lăsând totul, I-au urmat Lui.