PE URMELE MÂNTUITORULUI

. 

 Ajunsă-i lumea la răscruce și azi, ca la venirea Ta, 

Când Te-a trimis Cerescu-Ți Tată s-o scoți din cloaca-n care sta.

Dintr-o Fecioară Te-ai născut să speli păcatele-omenirii, 

Dar, și atunci ca și acum, n-au înțeles rostul menirii. 

Din miliardele de oameni ce cară Terra-n Univers, 

Puțini sunt cei ce Te urmează, neacceptând un trai pervers... 

Puțini sunt cei ce au în minte că fără Dumnezeu nimic

Nu poate exista în lume, că omul e atât de mic! 

Pe urmele-Ți  merg pelerinii, minuni să afle despre Tine, 

Se roagă-n marile biserici să-i mântuiești, de se cuvine, 

În cea a Nașterii Divine, din Betleem, Ți se închină 

Și sufletul le e-mpăcat de au venit cu vreo pricină. 

Ajuns-am la Mormântul Sfânt în vremea Învierii Tale,

În sine-mi îmi spuneam că sunt pe-a martirajului Tău cale,

Și sentimente încercam ca-n vremea celor ce văzură, 

Cu neputință, cum te-au dus la Golgota cu-atâta ură.

Să aibă liniște în suflet și împăcat cu el să fie, 

Cel botezat în legea-Ți Sfântă, Iisuse, către Tine vie, 

Căci ai adus o lege nouă, a dragostei și armoniei, 

În lume, de-ar fi respectată, ar fi sfârșitul dușmăniei. 

Autor: Georgeta Tudor, membru LSR (din volumul de poezii "Maratonul vieții", Editura ARMONII CULTURALE)