PE URMELE MÂNTUITORULUI
Ajunsă-i lumea la răscruce și azi, ca la venirea Ta,
Când Te-a trimis Cerescu-Ți Tată s-o scoți din cloaca-n care sta.
Dintr-o Fecioară Te-ai născut să speli păcatele-omenirii,
Dar, și atunci ca și acum, n-au înțeles rostul menirii.
Din miliardele de oameni ce cară Terra-n Univers,
Puțini sunt cei ce Te urmează, neacceptând un trai pervers...
Puțini sunt cei ce au în minte că fără Dumnezeu nimic
Nu poate exista în lume, că omul e atât de mic!
Pe urmele-Ți merg pelerinii, minuni să afle despre Tine,
Se roagă-n marile biserici să-i mântuiești, de se cuvine,
În cea a Nașterii Divine, din Betleem, Ți se închină
Și sufletul le e-mpăcat de au venit cu vreo pricină.
Ajuns-am la Mormântul Sfânt în vremea Învierii Tale,
În sine-mi îmi spuneam că sunt pe-a martirajului Tău cale,
Și sentimente încercam ca-n vremea celor ce văzură,
Cu neputință, cum te-au dus la Golgota cu-atâta ură.
Să aibă liniște în suflet și împăcat cu el să fie,
Cel botezat în legea-Ți Sfântă, Iisuse, către Tine vie,
Căci ai adus o lege nouă, a dragostei și armoniei,
În lume, de-ar fi respectată, ar fi sfârșitul dușmăniei.
Autor: Georgeta Tudor, membru LSR (din volumul de poezii "Maratonul vieții", Editura ARMONII CULTURALE)
Comentarii
Trimiteți un comentariu