NE LASĂ , DOAMNE, MINTEA-NTREAGĂ!
Ne lasă, Doamne, mintea-ntreagă!
Puterile nu ni le lua,
Povară nu ne fie viața
Atunci când vom involua.
De-om fi lucizi, seninul feței
Va fi natura reflectată,
Și de-am ajunge-n iarna vieții,
Am fi cu inima-mpăcată.
Mai fă minuni pană la capăt
Și lasă neuronii vii
Ca mintea încă să ne meargă...
Să nu fim chin pentru copii.
Ne lasă, Doamne, mintea-ntreagă
Că tare-i greu de n-o mai ai,
Să nu mai știi ce e cu tine,
De unde vii și unde stai.
Să ai și neputința minții,
Și-a trupului, e tare greu,
Să nu-nțelegi că cei din juru-ți
Aproape nu-ți pot fi mereu.
E drept că cel de n-o mai are
E fericit în lumea lui,
Dar cei pe care îi iubește
Sunt triști, se roagă Domnului.
Așa că, Doamne, fie-ți milă
Și lasă-ne cu mintea-ntreagă
Ca demni să mai trăim în lume,
De cele rele ne dezleagă!
Autor: Georgeta Tudor, membru LSR (din volumul de versuri "Ne lasă, Doamne, mintea-ntreagă!)
Comentarii
Trimiteți un comentariu