Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Chiriac, sihastrul

 

El s-a născut în Corint, din părinții Ioan și Eudoxia. Tatăl lui, Ioan, a fost presbiter, rudenie a lui Petru, episcopul Corintului.
Din frageda lui tinerețe, Chiriac a fost hirotesit citeț al bisericii catedralei, de către episcop. Citind Sfintele Scripturi, Chiriac se minuna de Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, Care îi prea slăvește pe robii Lui adevărați și Care rânduiește mântuirea neamului omenesc.
La vârsta de optsprezece ani, dragostea fierbinte pentru Dumnezeu l-a purtat pe tânărul Chiriac la Ierusalim. Acolo el a intrat în mânăstirea lui Eustorghie, bărbat dumnezeiesc, care l-a instruit întru îngereasca viețuire.
După aceea, el a mers și l-a cercetat pe Sfântul Eftimie, care i-a prorocit că va ajunge un mare povățuitor de suflete. Acesta l-a îmbrăcat în schima monahală și l-a trimis la Sfântul Gherasim de la Iordan, unde Sfântul Chiriac a petrecut timp de nouă ani.
După fericita adormire a Avvei Gherasim, el s-a reîntors la Mânăstirea Sfântului Eftimie, unde a rămas la tăcere timp de zece ani. Apoi, fugind de slava oamenilor, el a mers din loc în loc.
În cele din urmă s-a sălășluit întru nevoințe la Mânăstirea Sfântului Hariton, unde și-a săvârșit și alergarea pământească, în vârstă fiind de una sută și nouă ani.
Sfântul Chiriac a fost nevoitor vestit și făcător de minuni. El era mare la trup și foarte puternic și a rămas așa până la adâncă lui bătrânețe, în pofida celor mai aspre și de toată vremea postiri și privegheri. În pustie el a mâncat ani în șir numai verdețuri crude.
El a fost un mare zilot al Ortodoxiei, dând pe față toate ereziile, mai cu seamă ereziile lui Origen.
El a zis despre sine că în toate zilele vieții lui lumina soarelui nu l-a văzut mâncând, nici a apus fiind el supărat pe cineva.
După pravila Sfântului Hariton, monahii mâncau numai o dată în zi, după apusul soarelui.
Sfântul Chiriac a fost un mare luminător al Bisericii, Stâlp al Ortodoxiei, podoabă monahilor, puternic vindecător al bolnavilor și blând mângâietor al celor întristați.
După o viață lungă întru care a folosit pe mulți, el s-a strămutat la locașurile veșnicei bucurii a Domnului său, la anul 557.