Pomenirea Sfântului Mucenic Grigorie, luminătorul Armeniei celei mari

 

Sfântul Grigorie, luminătorul Armeniei s-a născut într-o familie de rang înalt, înrudită cu marile case regale ale Persiei, prin Regele Arteban și Armeniei, prin Regele Khosrov. Când aceste două case regale au pornit război una împotriva celeilalte, Grigorie s-a retras la Cezareea Capadociei.
El acolo a aflat întâia oară despre credința creștinilor, a luat Sfântul Botez și s-a căsătorit. El a avut doi fii, pe Bardanes și pe Aristakes și pe amândoi i-a închinat slujirilor bisericești.
După moartea soției lui, Grigorie s-a întors în Armenia și s-a pus în slujba Regelui Tiridates. El l-a slujit pe rege cu credință, iar Tiridates îl iubea mult pe Grigorie. Dar când Tiridates a aflat că Grigorie este creștin, el s-a umplut de ură și de furie, presându-l pe Grigorie în tot chipul să se lepede de Hristos și să se închine la idoli. Neizbutind, el l-a supus celor mai bestiale torturi, iar apoi l-a aruncat într-o groapă foarte adâncă, plină de șerpi veninoși, spre a-și afla sfârșitul otrăvit și mâncat de ele.
Dar Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu l-a păzit viu pe Sfântul Mucenic Grigorie în acea groapă timp de paisprezece ani.
După această perioadă, Tiridates a dezlănțuit cele mai cumplite prigoane împotriva tuturor creștinilor din regatul lui. El s-a năpustit și asupra unei mânăstiri de fecioare, în care viețuiau treizeci și șapte de călugărițe, călăuzite de Stareța Gaiana. Pe acestea toate, inclusiv pe stareță, dementul Tiridates le-a ucis în torturi bestiale. Făcând așa, el a înnebunit cu desăvârșire, făcându-se chiar și la chip ca un mistreț turbat.
Sora lui Tiridates a avut atunci un vis în care se făcea că un bărbat strălucind de lumină orbitoare îi zice că Tiridates se va însănătoși numai atunci când Grigorie va ieși din acea groapă în care zace de paisprezece ani încheiați.
Scos afară din groapă fiind, Sfântul Mucenic Grigorie l-a vindecat și l-a botezat pe Tiridates. Apoi, la dorința lui Tiridates, Grigorie a fost înscăunat Episcop al Armeniei.
Prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, Tiridates i-a înlesnit Sfântului Grigorie luminarea întregii Armenii și a ținuturilor învecinate ei cu Lumina lui Hristos.
Sfântul Grigorie s-a săvârșit către Domnul la bătrâneți foarte adânci, cam pe la anul 335.
Între timp fiul lui, Aristakes, fusese uns întru Episocop și a continuat munca și nevoințele tatălui lui și pe cele trupești și pe cele duhovnicești.
Episcopul Aristakes a fost unul dintre cei 318 Părinți ai întâiului Sobor a toată Lumea de la Niceea, din anul 325.