Dumnezeu ne-a dat și mintea

Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creştini. Pătrunşi de frumuseţea cărţilor pe care le citeau, nici nu au observat că s-a făcut seară. Deodată, lumina s-a stins şi au rămas cufundaţi în întuneric.

Unul dintre ai zise:

- Hai să ne rugăm. Să facem fiecare "Tatăl nostru..." şi poate Dumnezeu se va îndura de cel ce se roagă mai frumos şi lumina se va aprinde.

Ceilalţi doi au fost imediat de acord. Primul a început să se roage. Ruga sa a fost frumos spusă, dar camera a rămas în continuare în întuneric. Atunci s-a rugat şi al doilea. Rugăciunea lui nu putea să nu te impresioneze. Cuvintele veneau din inimă, spuse cu multă evlavie, dar lumina a rămas tot stinsă.

În sfârşit, a început şi cel de-al treilea să îşi spună rugăciunea. Doar că, în timp ce rostea cuvintele cu smerenie, liniştit şi cu grijă, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu toţii, a plecat încet, pe pipăite, spre intrare, a găsit tabloul electric, a schimbat siguranţă şi s-a întors.

În timp ce el îşi încheia rugăciunea, spunând "Amin", întreaga încăpere fu inundată de lumină.