Viața Sfântului Cuvios Zaharia Postitorul de la Lavra Peșterilor din Kiev, din Peșterile din Depărtare (XIII-XIV)

 

În cetatea Kievului erau doi bărbați slăviți prieteni între ei, Ioan și Serghie. Aceștia, venind în biserica cea de Dumnezeu împodobită a Pecerscăi, au văzut o lumină mai luminoasă decât a soarelui la icoana cea făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și înaintea ei au primit duhovniceasca frățime. Iar după mulți ani Ioan s-a îmbolnăvit de moarte și, lăsându-și pe fiul său Zaharia, care era numai de cinci ani, a chemat pe fericitul Nicon, egumenul Pecerscăi. Acela venind, a împărțit averea sa la săraci, iar partea fiului, adică o mie de bucăți de argint și o sută de aur, le-a dat lui Serghie, căruia i-a încredințat spre pază și pe fiul său Zaharia, fiind tânăr, ca unui prieten al său și frate credincios, poruncindu-i aceluia ca, atunci când va crește fiul său, să-i dea argintul și aurul. Acestea rânduindu-le, nu după multă vreme a răposat.

Ajungând Zaharia la cincisprezece ani, a voit să-și ia argintul și aurul său de la Serghie. Iar acesta, fiind rănit de diavol și socotind să dobândească bogăție, a voit să-și pierde viața și sufletul, căci a răspuns tânărului: "Tatăl tău a dat toată averea lui Dumnezeu și Aceluia să-I ceri argint și aur; El îți este ție dator, de te va milui. Iar eu nu sunt dator cu nici un galben, nici tatălui tău, nici ție. Aceasta ți-a făcut-o tatăl tău în a sa nebunie, că a împărțit toată averea sa în milostenie, iar pe tine te-a lăsat sărac și scăpătat".

Acestea auzindu-le, tânărul a început a plânge pentru a sa lipsă. Și a trimis cu rugăminte la Serghie, zicând: "Dă-mi măcar jumătate din moștenirea mea, iar ție să-ți rămână jumătate"; iar Serghie ocăra cu aspre cuvinte pe tatăl copilului. Zaharia cerea a treia parte, apoi a zecea și, văzându-se pe sine lipsit cu totul, a zis lui Serghie: "Dacă n-ai luat, vino și te jură în biserica Pecerscăi, înaintea icoanei făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, unde ai primit legătura iubirii de frați cu tatăl meu".

Serghie, neîndoindu-se, a mers în biserică și, stând înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, zicea, jurându-se: "N-am luat o mie de bucăți de argint, nici o sută de aur". Și a voit să sărute icoana, dar n-a putut să se apropie de dânsa. Apoi, ieșind pe ușă, a început a striga: "Cuvioșilor părinți, Antonie și Teodosie, să nu porunciți ca să mă piardă îngerul acesta nemilostiv, ci vă rugați Preasfintei Doamne, Născătoarei de Dumnezeu, ca să alunge de la mine pe diavolii cei mulți, cărora sunt dat, și să ia argintul și aurul cel pecetluit în cămara mea!" Și a cuprins frică pe toți. De atunci nu mai lăsau pe nimeni să jure înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Deci luară vasul cel pecetluit și aflară în el două mii de bucăți de argint și două sute de aur, pentru că astfel a îndoit Domnul, Răsplătitorul celor milostivi.

Iar Zaharia tot aurul și argintul l-a dat egumenului Ioan, care era atunci, ca să-i cheltuiască precum va voi. Iar el s-a călugărit și și-a săvârșit viața în Sfânta Mânăstire Pecersca. Iar cu argintul acela și cu aurul au făcut o biserică cu hramul Sfântului Ioan Înaintemergătorul, nu departe de sfânta biserică cea mare a Pecerscăi, întru pomenirea boierului Ioan și a lui Zaharia, fiul său, și întru slava lui Hristos Dumnezeu și a Preacuratei Fecioare, Născătoarea de Dumnezeu, care mai ales în acel loc se preamărește, de la care darul ei cel minunat să nu fie depărtat în veci. Amin.