VECERNIE

    

Facere 18, 20-33

²⁰ Și a zis Domnul: „Mare-i strigarea'mpotriva Sodomei și Gomorei, și mari fără margini sunt păcatele lor. ²¹ Așadar, Mă voi pogorî și voi vedea dacă faptele lor se potrivesc cu strigarea care'mpotrivă-le a ajuns până la Mine; iar dacă nu, să știu“^f. ²² Oamenii^g au plecat de acolo și mergeau spre Sodoma, în timp ce Avraam încă stătea înaintea Domnului. ²³ Și apropiindu-se Avraam, a zis: „Îl vei pierde Tu oare pe cel drept odată cu cel păcătos? și-i va fi oare celui drept ca și cum ar fi păcătos? ²⁴ Presupunând că'n cetatea aceea sunt cincizeci de drepți, îi vei face să piară? Oare nu vei cruța tot locul acela de dragul celor cincizeci de drepți ce se află'n cetate? ²⁵ Departe de Tine să faci una ca asta: să-l pierzi pe cel drept odată cu cel păcătos și să-i fie celui drept ca și cum ar fi păcătos! Departe de Tine! El, Cel ce judecă tot pământul, nu va face dreptate?“ ²⁶ Zis-a Domnul: „Dacă la Sodoma găsesc cincizeci de drepți în sânul cetății, de dragul lor voi cruța tot locul“. ²⁷ Și răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc către Domnul meu, eu, care sunt pulbere și cenușă! ²⁸ Să presupunem că din cei cincizeci de drepți lipsesc cinci; din pricina celor cinci vei pierde oare toată cetatea?“ El a zis: „Nu, dacă aflu acolo pe cei patruzeci și cinci, nu o voi pierde“. ²⁹ Și din nou I-a grăit [Avraam] și I-a zis: „Dar de se vor găsi acolo patruzeci?“ Iar El a zis: „Nu, de dragul celor patruzeci nu o voi pierde“. ³⁰ Și a zis [Avraam]: „Să nu Se mânie Domnul dacă voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo doar treizeci?“ Iar El a zis: „Dacă aflu acolo treizeci, nu o voi pierde“. ³¹ Și a zis [Avraam]: „Iată că încă mai cutez să-I vorbesc Domnului meu: Dar dacă se vor găsi acolo doar douăzeci?“ El a zis: Nu, de dragul celor douăzeci nu o voi pierde“. ³² Și [Avraam] a zis: „Să nu Se mânie Domnul meu dacă voi mai grăi încă o dată: Dar dacă se vor găsi acolo doar zece?“ Iar [Domnul] i-a zis: „De dragul celor zece, nu o voi pierde“. ³³ Și dacă Domnul Și-a isprăvit vorba cu Avraam, S'a dus; iar Avraam s'a întors la locul său.    

Pilde 16, 16-33; 17, 1-16

¹⁶ Cuiburile înțelepciunii sunt mai alese decât aurul și cuiburile cunoașterii sunt mai alese decât argintul. ¹⁷ Cărările vieții abat de la rău, iar căile dreptății sunt lungime de viață. ¹⁸ Cel ce primește învățătură va fi plin de bunătăți, iar cel ce păzește mustrările se va înțelepți. ¹⁹ Cel care-și ține căile își păzește sufletul, iar cel care-și iubește viața își oprește gura. ²⁰ Mândria merge înaintea nimicirii, iar înaintea căderii, gândul cel rău. ²¹ Mai bun este cel blând cu smerenie decât cel care împarte prăzile cu cel mândru. ²² Istețul în tot ce face își află bunătăți, iar cel ce se încrede în Dumnezeu e foarte fericit. ²³ Unii îi numesc răi pe cei înțelepți și pe cei pricepuți, dar cei cu vorbe dulci își vor auzi mai multe. ²⁴ Cugetarea e un izvor de viață pentru cei ce o au, dar învățătura nebunilor este rea. ²⁵ Inima înțeleptului cunoaște ceea ce-i iese din gură, pe buze el poartă cunoaștere. ²⁶ Fagure de miere sunt cuvintele bune și vindecare sufletului e dulceața lor. ²⁷ Sunt căi care i se par omului drepte, dar capătul lor cată spre fundul iadului. ²⁸ Omul care muncește, pentru el muncește și-și alungă propria sa prăbușire, dar omul sucit^b își poartă pieirea în propria sa gură. ²⁹ Omul fără minte își sapă luiși răul și foc își adună pe buze. ³⁰ Omul sucit răspândește răul și făclie vicleană le aprinde celor răi, iar pe prieteni îi desparte. ³¹ Omul nelegiuit își înșală prietenii și-i îndrumă pe căi care nu sunt bune. ³² Cel ce se uită țintă plănuiește blestemății și dacă-și mușcă buzele alege tot ce-i rău; acela e un cuptor al răutății. ³³ Bătrânețea e cununa cinstirii, dacă se află în căile dreptății.

¹ Mai bun e un dumicat cu plăcere și'n pace decât o casă doldora de bunătăți și jertfe nedrepte, cu vrajbă. ² Servul grijuliu își stăpânește stăpânii nemintoși și el le împarte fraților părțile. ³ Așa cum aurul și argintul se lămuresc în cuptor, tot astfel inimile cele alese, lângă Domnul. ⁴ Omul rău ascultă de limba nelegiuiților, dar omul drept nu ia aminte la buzele mincinoase. ⁵ Cel ce râde de sărac Îl întărâtă pe Cel ce l-a făcut, iar cel ce se bucură de căderea altuia nu va rămâne nepedepsit; dar cel ce simte milă, milă va afla. ⁶ Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, iar părinții lor sunt lauda copiilor.
Cel credincios are'ntreaga lume plină de bănet, dar necredinciosul, nici un bănuț. ⁷ Cel fără minte nu-și apropie buzele drepte, dar nici cel drept buzele mincinoase. ⁸ Învățătura e bună răsplată celor ce se țin de ea: oriîncotro se întoarce, ea e pe drumul cel bun. ⁹ Cel ce ascunde strâmbătatea umblă după prietenie, dar cel ce-i urăște ascunzișul desparte prieteni și casnici. ¹⁰ Amenințarea sfărâmă inima înțeleptului, dar nemintosul, chiar când e bătut, nu simte. ¹¹ Omul rău scornește certuri, dar Domnul va trimite împotrivă-i înger ne'ndurător^{a 12} Purtarea de grijă îi revine omului grijuliu, dar nemintosul cugetă lucruri rele. ¹³ Din casa celui ce plătește cu rău pentru bine răul nu se va muta. ¹⁴ O lege dreaptă le dă cuvintelor putere, dar cearta și vrajba aduc după ele sărăcia. ¹⁵ Cel ce hotărăște că ce-i drept e strâmb și că ce-i strâmb e drept, acela spurcat este și urâciune în fața lui Dumnezeu. ¹⁶ De ce are nebunul de toate? că doar nu poate nemintosul să cumpere înțelepciune!