Pomenirea Sfintei Mucenițe Matrona

 

Sfânta Matrona a fost o copilă săracă și orfană, roabă în casa unei evreice cu rău suflet, din Tesalonic. Aceasta neîncetat își bătea joc de credința Matronei și neîncetat căuta toate mijloacele pentru a o face să se lepede de Hristos și să meargă împreună cu ea la sinagogă.
Dar blânda și tăcuta Matrona la toată această prigoană nu zicea nimic, ci o slujea mai departe pe stăpâna ei fără greșeală, în taină însă ea se ruga lui Hristos Dumnezeu.
Odată evreica a descoperit că Matrona merge la Biserica lui Hristos în taină și fără știrea ei. Ea a început să o întrebe cu sălbăticie pe Matrona cum a îndrăznit să meargă la Biserică, iar nu la sinagogă?
La aceasta Matrona a răspuns, Pentru că Dumnezeu trăiește în Biserica creștină, iar de sinagoga evreilor, El S-a depărtat.
Scoasă din minți de furie la acest răspuns curajos, evreica a încuiat-o pe Matrona într-un loc întunecos, a legat-o de mâini și a lăsat-o fără mâncare.
Șezând în genunchi la rugăciune și slăvind pe Dumnezeu, legăturile au căzut de la mâinile ei prin puterea lui Dumnezeu. După aceasta Matrona a mai fost încuiată și înfometată încă de două ori. A doua oară, de foame, ea a și murit.
Această rea evreică a luat trupul roabei ce o omorâse cu foamea și l-a aruncat în prăpastie, de la un loc înalt al casei ei.
Creștinii au luat trupul fetei mucenițe și l-au îngropat cu cinste.
Episcopul cetății, Alexandru, aflând că la mormântul muceniței Matrona se fac mari minuni, a ridicat o sfântă biserică deasupra lui.
Evreica cea rea și-a primit răsplata cuvenită de la Dumnezeu, căci ea a alunecat, a căzut și s-a zdrobit de moarte din chiar locul casei ei din care a aruncat în prăpastie trupul Matronei.