VECERNIE

Facere 15, 1-15

¹ După aceea fost-a'n vedenie cuvântul Domnului către Avram și a zis: „Nu te teme, Avrame; Eu sunt scutul tău, iar răsplata ta va fi foarte mare“. ² Iar Avram a răspuns: „Stăpâne Doamne, ce oare-mi vei da? Că iată, eu mă duc fără să am copil, iar Masek, fiul slujnicei mele, Eliezer din Damasc...“^a. ³ Și a zis Avram: „De vreme ce nu mi-ai dat urmași, iată că sluga mea mă va moșteni!“ ⁴ Și de'ndată s'a făcut cuvântul Domnului către el și a zis: „Nu acela te va moșteni, ci acela care va odrăsli din coapsele tale, acela te va moșteni!“ ⁵ Și l-a scos afară și i-a zis: „Privește la cer și numără stelele, de le poți număra“; și i-a zis: „Așa va fi seminția ta!“ ⁶ Și Avram I-a crezut lui Dumnezeu și aceasta i s'a socotit ca dreptate^b. ⁷ Și i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Care te-a scos pe tine din Urul Caldeilor pentru ca să-ți dea pământul acesta să-l moștenești“. ⁸ Și a zis [Avram]: „Stăpâne Doamne, din ce voi cunoaște că-l voi moșteni?“ ⁹ Iar [Domnul] i-a zis: „Gătește-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică și un pui de porumbel!“ ¹⁰ Și le-a luat [Avram] pe acestea toate, le-a tăiat în două și a pus jumătățile una în fața alteia; dar păsările nu le-a tăiat în două. ¹¹ Iar păsările de pradă năvăleau asupra leșurilor, dar Avram le alunga. ¹² Și'ntru asfințitul soarelui a căzut peste Avram un somn greu, și iată că 'ntuneric și frică mare l-au cuprins. ¹³ Și atunci a zis [Domnul] către Avram: „Să știi bine că urmașii tăi vor fi străini într'o țară care nu-i a lor; robiți vor fi și apăsați timp de patru sute de ani; ¹⁴ dar pe neamul la care vor robi, Eu îl voi judeca; după aceea ei vor ieși de acolo, cu avere multă. ¹⁵ Cât despre tine: te vei petrece'n pace către părinții tăi și îngropat vei fi la mândre bătrâneți.  

Pilde 15, 7-19

⁷ Buzele înțelepților sunt legate prin chibzuință, dar inimile neînțelepților nu sunt bine păzite. ⁸ Jertfele necredincioșilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunile celor ce se îndreaptă Îi sunt bineprimite. ⁹ Căile necredincioșilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar El îi iubește pe cei ce umblă după dreptate. ¹⁰ Învățătura omului simplu o cunosc trecătorii, dar cei ce urăsc mustrarea mor în rușine. ¹¹ Iadul și pierzania Îi sunt învederate Domnului; cum dar să nu-I fie și inimile oamenilor? ¹² Cel neînvățat nu-l va iubi pe cel care-l ceartă și nici nu se va aduna laolaltă cu înțelepții. ¹³ Când inima e veselă, fața înflorește, dar când e strânsă, se posomorăște.^{b 14} Inima dreaptă caută pricepere, dar gura celor neînvățați se deprinde cu răul. ¹⁵ Ochii celor răi așteaptă'ntotdeauna ce e rău, dar cei buni întotdeauna sunt liniștiți. ¹⁶ Mai bună e o porție mică cu frica de Domnul decât vistierii bogate fără această frică.^{c 17} Mai bun e ospățul de legume cu prietenie și bunătate decât carnea de vițel la o masă cu ură. ¹⁸ Omul mânios ațâță certuri, dar cel domol le potolește și pe cele ce-ar fi să fie. ¹⁹ Omul domol va stinge certurile, dar cel necredincios mai mult le întărâtă.