Marcu 9, 17-32; Matei 4, 25; 5, 1-12

 

¹⁷ Și I-a răspuns unul din mulțime: „Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. ¹⁸ Și oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ și face spume la gură și scrâșnește din dinți și înțepenește. Și le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei n'au fost în stare“. ¹⁹ Iar El, răspunzându-le, a zis: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? până când vă voi răbda? Aduceți-l la Mine!“ ²⁰ Și l-au adus la El. Și, văzându-L, duhul îndată l-a zguduit pe copil; și căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. ²¹ Și l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?“ Iar el a răspuns: „Din pruncie. ²² Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu poți ceva, ajută-ne, fie-Ți milă de noi!“ ²³ Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poți crede, toate-i sunt cu putință celui ce crede“. ²⁴ Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredinței mele!“ ²⁵ Iar Iisus, văzând că năvălește mulțimea, a certat duhul cel necurat, zicându-i: „Duh mut și surd, Eu îți poruncesc: Ieși din el, și'n el să nu mai intri!“ ²⁶ Și răcnind și zguduindu-l cu putere, duhul a ieșit; iar copilul s'a făcut ca mort, încât mulți ziceau că a murit. ²⁷ Iar Iisus l-a apucat de mână și l-a ridicat; și el s'a sculat în picioare. ²⁸ Și după ce El a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat ei între ei: „De ce noi n'am fost în stare să-l scoatem?“ ²⁹ Iar El le-a zis: „Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieși decât numai prin rugăciune și prin post“. ³⁰ Și ieșind ei de acolo, străbăteau Galileea; iar El nu voia să știe cineva. ³¹ Că-i învăța pe ucenicii Săi și le spunea că Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor și-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. ³² Ei însă nu înțelegeau cuvântul și se temeau să-L întrebe.

²⁵ Și mulțimi numeroase mergeau după El, din Galileea, din Decapole^e, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.

¹ Văzând Iisus mulțimile, S'a suit în munte: și șezând El, au venit la Dânsul ucenicii Săi ² Și, deschizându-Și gura, îi învăța, zicând: ³ „Fericiți cei săraci cu duhul^a, că a lor este împărăția cerurilor. ⁴ Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. ⁵ Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. ⁶ Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. ⁷ Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. ⁸ Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. ⁹ Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. ¹⁰ Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. ¹¹ Fericiți veți fi când din pricina Mea vă vor ocărî și vă vor prigoni și, mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.^{b 12} Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, că așa i-au prigonit pe profeții de dinaintea voastră.