SENTINŢA
A fi mamă, a fi tată,
e un dat de la Iisus,
El e Cel Ce ne arată
unde în Ceruri am ajuns;
cât a fost de trist şi este
ştie numai Dumnezeu,
tu, nefiind decât poveste,
cum gândeşti că-ţi va fi greu?
El ne spune răspicat,
uneori... un pic mai dur:
„ - Rob, de eşti, sau împărat,
sufletul să-ţi fie pur
şi... puternic, curajos,
te înarmează cu credinţă,
fii un mic Iisus Hristos
retrăind a Lui sentinţă!...”.
Gânduri vechi, gânduri haine,
nu da voie în vreun fel
răului să intre în tine,
fă şi tu ce-a făcut El!...
Te vor răstigni pe cruce,
cuie în tălpi ţi se vor bate,
tu iubeşte-o, că e dulce,
nu-ţi dori o altă moarte...!
Când va fi la judecată,
de la Anna la Caiafa,
Adevărul de îndată
îţi va umple în veci carafa!...
Vei simţi că-ţi este sete,
foame crâncenă-ţi va fi
de dreptatea acelor cete
care în cer hrănesc copii.
Strâmba judecată dreaptă
vei afla dacă asculţi
de la Domnul Ce te-aşteaptă
cu ai săi ucenici desculţi.
Tu, picioarele, Îi sărută
şi încearcă să înţelegi
că dreptatea, dacă-i multă,
nu-i dreptate, ci-s doar legi...
Nu căta la muritori,
la străini, păgâni, barbari
judecata până-n zori,
nu-s decât sărmani fugari!...
Zi de zi, noapte de noapte
se ascund de adevăruri;
de Iubire nu au parte,
mintea lor e în chivăruri...
Pentru o mână de arginţi,
pentru trupuri dezbrăcate,
sufletul şi-l vând, cuminţi,
nu gândesc că fac păcate.
Ei, în numele credinţei,
prinşi de tot în cercul sadic,
dat-au curs degrab’ sentinţei,
n-au simţit destin heraldic!...
N-au văzut că Împărat
păscând turma Lui prin rouă
Lege veche a spulberat,
dat-a lumii Lege nouă!...
Ochii încet li s-au închis,
n-au putut nicicum vedea,
n-au primit de veste în vis
cine lângă Cin’ şedea…
Se credeau că sunt puternici
judecând pe Drept cu drept,
pătimaşi sau prea cucernici,
se băteau cu pumnu’ în piept:
„ - Noi, Tâmplarule, să ştii,
vom afla cu adevărat
cum că, Fiul, Tu ai fi...
Te vom pune la încercat!...
Te vom răstigni pe cruce,
cuie în tălpi azi vei avea,
Golgota şi-a ei răscruce
se prefac în cucuvea...
Cântec trist, cântecul morţii,
Îţi va fi prea închinat,
să vedem ce vrut-au sorţii:
pe tâlhar sau... pe Împărat?!”.
Iar mulţimea înfierbântată,
fără număr, fără minte,
se dezlănţuie deîndată...
Ce mai hulă, ce cuvinte!
Cete multe de iudei,
trecători sau gură-cască...
Câtă ură strânsă în ei!
Cât venin şi câtă iască!
Cât de trist să fii făţarnic,
credincios pe jumătate,
torni otravă tu, paharnic...
Ia paharul, dă-l pe spate!
Nu lăsa vreo înghiţitură,
căci sosit-a vremea ta:
“ - Dacă torni otravă, ură,
din pahar doar tu vei bea!
Ori nu ştii că asta-i soarta?!
Se întoarce la tine roata!...”.
Preoţii se întrec şi ei
cu bătrânii, cu nepoţii,
să-L hulească, se cred lei...
Nu ştiau că... ei sunt morţii!
Aşa, morţi, precum se vede,
au o ultimă dorinţă:
„ – Mulţimea… în cine crede?
În tâlhar, în pocăinţă?”.
Hotărârea este una:
“ - Slavă sfintei sărbători!
Fiindcă-i Paşte, ţi-e totuna
de trăieşti sau... dacă mori?
De e bine, de e rău,
când cu cei fără de lege
vei ajunge socotit,
tu nu poţi nicicum alege,
ci sosit-a ceasul tău:
Proorocia s-a împlinit!”.
Căci, în prag de sărbătoare,
Pilat, guvernator mare,
a întrebat ca întotdeauna,
după cum cerea cutuma:
„ - Ascultaţi, supuşii mei!
Vremea e să tăiem miei,
să fim buni, mai iertători,
că toţi suntem muritori...
Să-mi răspundeţi azi, în cor,
pe cine să nu omor:
pe Iisus Nazariteanul,
acuzat de blasfemie
şi găsit nevinovat,
sau... pe Baraba, tâlharul,
care a ucis o mie
atunci când s-a răsculat?”.
Astfel, începu norodul
a-şi cânta singur prohodul
când striga, pe rând, în cor:
„ - Pe Iisus, eu Îl omor!”.
Fiecare trecător
se gândea într-a sa sine:
„ - De-aş putea să Îl omor,
n-aş mai fi un oarecine,
ci m-ar slăvi împăraţii,
că doar ei au fost salvaţii
de Iisus, numit Mesia,
ce le-ameninţă moşia
şi-apoi dânşii, în secret,
spun <Iisus din Nazaret!>”.
Astfel, începu mulţimea
să-şi ascută isteţimea
şi să pună în balanţă
pe care Isus înhaţă,
pe cel care-i fiu de tată
şi se cheamă Baraba
sau pe fiinţa vinovată
de-a se numi Mesia?
Dacă spunem Baraba,
cine ne va mai scăpa
de cei ce ne-au cucerit
şi robie am suferit,
cine pentru a’ noastre drepturi, libertate, bunăstare
va lupta cu toţi romanii, cine va mai fi în stare?
Unul este Baraba, fiul tatălui, Isus,
și-l vrem liber, mai presus
decât orişice sentinţă,
decât orice judecată;
îi va învinge pe romani,
ne va fi şi nouă tată!
Pâine albă ne va da,
noi vom fi stăpâni de ţară
şi, de-aceea, vom striga:
“ - Nu vrem, Baraba, să moară!”.
Cât despre Iisus Mesia?...
Ce va stabili domnia!
Şi, când fost-a răstignit,
încă doi au pătimit…
S-a întâmplat în Sfânta Vineri…
Erau trei şi, toţi trei, tineri!
Tâlharul din partea stângă
Îl hulea, fiinţă nătângă…
Gura sa nu mai tăcea,
ci întruna brotăcea:
“ - De eşti Tu, Hristosul,
Te rog cu frumosul:
< Cale de-a scăpa găseşte,
pe Tine Te mântuieşte!
Şi pe noi, dacă poţi!
Ce contează c-am fost hoţi!?
Şi pe mine, de ai har!
Mântuieşte un tâlhar!>”.
Unul doar s-a mântuit,
cel din dreapta, hoţ… cinstit!
Osândit pentru dreptate,
el căta iertarea-n moarte,
a simţit din prima clipă
că prin Domnul ia aripă
fiindcă nu-i din astă lume,
ci din Cer venit anume
şi-a înţeles că veşnicia
sfântă e, nu ca domnia!
A gândit în sinea lui:
“ - Vreau la Poarta Raiului!”.
Pleacă în zbor pe Sfânta Cruce
pân’ acolo, la răscruce,
când găsi-va flori de jad,
calea sigură spre Iad,
va culege galben pai,
calea dreaptă către Rai!...
Şi aşa s-a împlinit
un Cuvânt de Răstignit:
" - Adevărat grăiesc ţie,
tu, tâlharul dintr-o mie,
negândind la suferinţă,
ci doar la sfânta credinţă,
azi, nu la sfârşit de lume,
vei ajunge în Rai cu Mine!".
Morala:
Dacă vrei în cer să urci,
din topor tu fă trei furci:
să trimiţi răul pe ape,
iubirea s-o ţii aproape,
adevăr să ai la masă,
din dreptate să-ţi faci casă
şi, oricare ar fi sentinţa,
nu-ţi trăda nicicând credinţa,
căci în mii de ani-lumină
toate strâmbe au să vină
dar Sentinţa... e doar una!
Nemurirea?!... E cununa!
(28.03.2016)
Sărbători Binecuvântate și Luminate!
Autor: Lhana Roma-Nova
Comentarii
Trimiteți un comentariu