ÎNTR-O GARĂ PLÂNG ICOANE


 

Autor: Lhana Roma-Nova


Într-o gară plâng tăceri

ce-și strigau cândva destinul, 

vin și merg spre nicăieri,

unde corbii își iau festinul...

Se întreabă o speranță:

"- De ce vindeți soarta mea?"

pre când zmei de foc o-nhață

și-o prefac în cucuvea...


Într-o gară plâng icoane 

pironite-n cercevele,

se-ndreptau spre Tine, Doamne, 

când le-au smuls trei cucuvele...

Se întreabă murgul nopții: 

"- De ce vindeți soarta mea?"

pre când diavoli schimbă sorții

și-l prefac în peruzea...


Cucuveaua se răzbună, 

vrea să fie ea cea care

strălucind în nopți cu lună

ar da lumii calendare...

I-ar da zile, nopți, destine,

amintiri rescrise-n stele

și i-ar da bucăți din Tine,

i-ar da cuie-n tălpi, zăbrele...


Într-o gară plâng icoane,

într-o gară plâng tăceri...

Dă-ne, Doamne, azi canoane

dinspre mâine înspre ieri!

Se întreabă pruncu-n fașă:

"- De ce vindeți soarta mea?"...

Omenirea cea trufașă 

s-a vândut întâi pe ea!


Într-o gară plâng icoane și-n icoane plâng tăceri,

vine-un tren de nicăirea alergând spre nicăieri...

(24. 04. 2022)


Sursa foto: Internet

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta