Pomenirea Sfântului Apostol Simeon

 

Acesta a fost fiul lui Cleopa, care a fost fratele lui Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Văzând minunile Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos, Simeon a crezut și s-a numărat printre cei șaptezeci de Apostoli. Cu mare râvnă și curaj el a predicat Evanghelia lui Hristos în toată Iudeea.
După ce necurații iudei l-au omorât pe Iacob, fratele Domnului și primul Episcop al Bisericii Ierusalimului, aruncându-l de pe aripa Templului și bătându-l peste cap cu ciomege, atunci acest Simeon, vărul lui Iacob, a fost ridicat episcop în locul lui în Biserica din Ierusalim.
Simeon, ca al doilea Episcop al Ierusalimului, Cetății celei Sfinte, a păstorit Biserica lui Dumnezeu cu înțelepciune și cu putere până la bătrânețe adâncă și încuviințată.
El era în vârstă de peste una sută ani când a luat mucenicia, care s-a întâmplat în acest fel: în timpul domniei lui Traian împăratul Romei a izbucnit în Palestina o dublă persecuție: împotriva urmașilor casei lui David și împotriva creștinilor.
Cei plini de toată răutatea l-au acuzat pe bătrânul Episcop Simeon că este amândouă lucrurile. De aceea Sfântul Simeon a îndurat torturi cumplite, fiind mai după aceea omorât prin răstignire, asemenea Domnului, Căruia i-a slujit cu credință în toată viața lui de pe pământ.