Minunea a 6-a

 

Pentru împăratul Leon cel înțelept

În vremea în care a împărățit, Leon cel preaînțelept avea o soție îmbunătățită foarte și sfântă, numele ei fiind Teofana, care s-a sfințit mai de pe urmă pentru faptele ei cele bune, după cum se vede în Sinaxar, în 16 zile ale lui decembrie. Deci mai înainte de a se sfârși Sfânta, a venit mare boală împăratului și durere nevindecată, care se zice piatră, adică se nasc oarecare pietre înăuntru în beșica udului și astupă drumul, și nu poate să iasă udul, pentru care pricină mulți au murit. Așadar, chinuindu-se împăratul Leon, s-au adunat toți doctorii, dar nu puteau să-l vindece. Iar în Săptămâna brânzei l-au strâns durerile atât, încât au hotărât doctorii că moare, și i-au gătit cele trebuincioase morții. Atunci fericita împărăteasă, văzând că nici un doctor pământesc nu putea să-l vindece, a alergat la Cel ceresc. A intrat în cămara cea împărătească și, căzând înaintea sfintei icoane a Maicii lui Dumnezeu, cu credință și cu lacrimi fierbinți se ruga ca să-i dăruiască puțină viață bărbatului ei. Deci făcând rugăciune împărăteasa cetății și rugând pe Stăpâna cerului și a tot pământul, a auzit un glas nevăzut zicându-i: „Nu te întrista, Teofano, că astăzi vine iarba cea vindecătoare, ca să vindece pe bărbatul tău”. Aceasta auzind, sfânta s-a bucurat foarte și, alergând către cel bolnav, văzu că era în ceasul cel mai de pe urmă, ca să-și dea sufletul. Și doctorii au făcut sfat ca să-l spintece, iar ea le-a zis lor: „Lăsați-l pe el, că degrabă vine alt Doctor să-l vindece”. Și după multe ceasuri, când socoteau că desăvârșit a murit, văd că vine degrabă o călugăriță, Agati cu numele, care era în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cea din Hrisopighi, și ținând un vas cu apă din aceea vindecătoare, a zis acestea către împărăteasă: „Astăzi, când m-am sculat de dimineață și împodobeam biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, am auzit un glas, zicându-mi: «Agati, ia degrabă puțină apă din izvorul meu, ca să duci împăratului să o bea, ca să se vindece și el, și să înceteze și durerea Teofanei iubitei mele, care cu lacrimi strigă către mine»”. Deci i-a dat împărăteasa apa celui bolnav și îndată — o, grabnică izbăvire! — cum a băut-o s-a vindecat desăvârșit, și atâta putere a luat, încât s-a sculat din pat sănătos, ca și cum n-ar fi avut nici o boală.

Minunea aceasta a înspăimântat pe toți, iar împăratul a poruncit de au făcut un praznic de veselie întru aducerea aminte a acestei faceri de bine și mulțumire a Preaslăvitei Stăpânei noastre și a Celui ce S-a născut din ea negrăit, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.