Sfânta Evanghelie dupa Luca 23 (44-56)

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/

Si era acum ca la ceasul al saselea si intuneric s-a facut peste tot pamantul pana la ceasul al noualea.
Cand soarele s-a intunecat; iar catapeteasma templului s-a sfasiat pe la mijloc.
Si Iisus, strigand cu glas tare, a zis: Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu. Si acestea zicand, Si-a dat duhul.
Iar sutasul, vazand cele ce s-au facut, a slavit pe Dumnezeu, zicand: Cu adevarat, Omul Acesta drept a fost.
Si toate multimile care venisera la aceasta priveliste, vazand cele intamplate, se intorceau batandu-si pieptul.
Si toti cunoscutii Lui, si femeile care Il insotisera din Galileea, stateau departe, privind acestea.
Si iata un barbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, barbat bun si drept,
- Acesta nu se invoise cu sfatul si cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, asteptand imparatia lui Dumnezeu.
Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
Si coborandu-L, L-a infasurat in giulgiu de in si L-a pus intr-un mormant sapat in piatra, in care nimeni, niciodata, nu mai fusese pus.
Si ziua aceea era vineri, si se lumina spre sambata.
Si urmandu-I femeile, care venisera cu El din Galileea, au privit mormantul si cum a fost pus trupul Lui.
Si, intorcandu-se, au pregatit miresme si miruri; iar sambata s-au odihnit, dupa Lege.