Modelul unui preot de țară
Se povesteşte despre un preot foarte cunoscut pentru milostenia să.
Într-o zi geroasă de iarnă, un boier se duse să-i facă o vizită. Intrând în casă, boierul rămase uimit de ceea ce văzu în camera de primire a preotului. Mobila era foarte simplă şi puţină de tot, iar pereţii erau simplu văruiţi şi fără tablouri sau covoare.
Boierul, intru uimirea lui, îl întrebă pe preot:
- Părinte, ce este sărăcia aceasta din odaie?
Cu multă dragoste, părintele îi răspunse, zicând:
- Păi, când intru iarna în casă, pereţii nu mi se plâng niciodată că nu au podoabe pe ei sau că le este frig. Săracii însă, care intră pe poarta casei mele, primesc întotdeauna câte o mâncare caldă şi câte o haină, care îi poate apăra de frig.
Într-o zi geroasă de iarnă, un boier se duse să-i facă o vizită. Intrând în casă, boierul rămase uimit de ceea ce văzu în camera de primire a preotului. Mobila era foarte simplă şi puţină de tot, iar pereţii erau simplu văruiţi şi fără tablouri sau covoare.
Boierul, intru uimirea lui, îl întrebă pe preot:
- Părinte, ce este sărăcia aceasta din odaie?
Cu multă dragoste, părintele îi răspunse, zicând:
- Păi, când intru iarna în casă, pereţii nu mi se plâng niciodată că nu au podoabe pe ei sau că le este frig. Săracii însă, care intră pe poarta casei mele, primesc întotdeauna câte o mâncare caldă şi câte o haină, care îi poate apăra de frig.
Comentarii
Trimiteți un comentariu