Iubirea semenilor
https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/
În lavra Turnurilor locuia un călugăr bătrân. Deşi era foarte sărac, el avea totuşi harul milosteniei. Într-o zi a venit un sărac la el, cerându-i pomană. Bătrânul avea o singură pâine şi pe aceasta i-a dat-o săracului.Săracul i-a zis:
- Nu vreau pâine, ci o cămaşă!
Bătrânul voind să-l ajute, l-a luat de mână şi l-a dus în turnul lui. Când săracul a văzut că nu găseşte nimic decât cămaşa ce o purta, s-a minunat de sufletul plin de vârtute al bătrânului, şi-a dezlegat traista de la gât şi a deşertat în mijlocul chiliei tot ce avea zicând:
- Ia acestea! Voi mai găsi eu în altă parte cele ce-mi lipsesc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu