REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

  ​Se spune că în cetatea Durostorum, pe când norii grei ai prigoanei întunecau cerul credinței, un tânăr ucenic l-a întrebat pe Sfântul Maxim: „Părinte, cum puteți sta liniștiți când comandantul Tarcvinius pregătește fiarele și focul pentru voi?” ​Sfântul Maxim, privindu-i pe frații săi de pătimire, Dada și Chintilian, a zâmbit cu o pace care nu era din această lume și i-a răspuns: — Fiule, ai văzut vreodată cum o singură lumânare aprinsă într-o cameră întunecată alungă toată frica? Noi nu suntem trei oameni care merg la moarte, ci suntem trei făclii pe care Hristos le aprinde astăzi pentru ca acest pământ al Durostorului să nu mai rătăcească niciodată în întuneric. ​Când au fost duși la tăiere, martorii au povestit că fețele lor nu arătau groază, ci o lumină blândă, ca și cum soarele răsărea din inimile lor. Prin jertfa lor, ei ne-au învățat că trupul poate fi legat și tăiat, dar lumina Duhului Sfânt rămâne pururea aprinsă în cei care Îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât prop...

      Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feței Tale celei sfinte și-mi mărturisesc nevrednicia, neputința și sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ție, o, izvorule cel dulce și noianule al milostivirilor: deschide stavilele cerului și plouă peste mine bunătățile îndurărilor Tale, ca să pot izvorî lacrimi care să-mi spele și să-mi curățească sufletul de întinăciunea păcatelor mele, cu tare și adevărată pocăință. Și ca să mă învrednicești de acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: o, învățătorule al pocăinței și slăvite proorocule, cel ce ești mai mare decât toți proorocii, precum Însuși Fiul lui Dumnezeu te-a mărturisit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat norodului pe Stăpânul Hristos, Cel pe care L-ai botezat în Iordan și ai văzut cerurile deschizându-se, care ai auzit glasul Părintelui ceresc și ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-Se peste El, rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, ca cel ce șezi în cer...

  27 Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viața veșnică pe care v'o va da Fiul Omului, căci pe El Și-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl“ c . 28 Deci au zis către El: „Ce să facem, ca să săvârșim lucrurile lui Dumnezeu?“ 29 Iisus le-a răspuns, zicând: „Lucrul lui Dumnezeu acesta este, să credeți în Cel pe Care El L-a trimis“. 30 Deci I-au zis: „Dar ce minune faci tu, ca să vedem și să credem în tine? Ce lucrezi? 31 Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Pâine din cer le-a dat lor să mănânce“. 32 Deci Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu Moise v'a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. 33 Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer și dă viață lumii“ d .

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 63, 11) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 5 Iar Filip e , coborându-se într'o cetate a Samariei, le propovăduia pe Hristos. 6 Și mulțimile într'un cuget luau aminte la cele spuse de Filip, ascultându-l și văzând semnele pe care le făcea. 7 Că din mulți care aveau duhuri necurate, ele ieșeau strigând cu glas mare, și mulți slăbănogi și șchiopi s'au vindecat. 8 Și bucurie mare s'a făcut în cetatea aceea. 9 Dar în cetate era mai dinainte un bărbat cu numele Simon, care vrăjea și uimea neamul Samariei, zicând că el ar fi cineva mare. 10 La acesta luau aminte toți, de la mic și pân'la mare, zicând: „El este acea putere a lui Dumnezeu numită Cea-Mare“ f . 11 Și luau aminte la el, fiindcă de multă vreme îi uimise cu vrăjile lui. 12 Dar când ei i-au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăția lui Dumneze...

  Troparul Sfinților Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul 1. Irmos: C â ntare de biruință... Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. S tând pururea cu îndrăznire înaintea lui Dumnezeu Atotțiitorului, prealăudaților mucenici, rugați-vă să trimită nouă curățire de păcate. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. S ăvârșind lupta și biruind pe vrăjmașul cel cu multe înșelăciuni, v-ați încununat cu Dumnezeiască podoabă, mucenicilor. Pentru aceasta bucurându-ne, cu cântări vă preamărim pe voi pururea. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. C u tăria Preasfântului Duh ați pierdut tăria șarpelui celui viclea...

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  Î mpărățind Dioclețian și Maximian, păgînii împărați, iar antipați fiind Tarcvinie și Gavinie, în al doilea an al stăpînirii lor, s-a ridicat diavoleasca mînie asupra creștinilor. Pentru că, stăpînind acei împărați și antipați toată lumea, a ieșit de la dînșii această poruncă: "Deși știm că toți cei ce sînteți sub stăpînirea noastră cinstiți cu cucernicie pe zei, însă noi avem purtare de grijă pentru buna îndreptare a toată împărăția. Și pe toți care în vremurile noastre stăpînesc părțile Romanilor, îi rugăm și îi sfătuim, ca și pe ceilalți să-i aducă spre cinstirea zeilor și spre dragostea către dînșii în toate chipurile. Iar de se va afla cineva, în orice loc, pomenind numele lui Hristos, unul ca acela va porni mînia noastră asupra sa". A ceastă poruncă auzind-o, popoarele s-au adunat vrînd să săvîrșească cele ce li se poruncise lor, adică să aducă zeilor jertfe și lăudau pe boierii lor, zicînd: "Să se bucure și la mulți ani să fie sănătoși stăpînii noștri, cei ce...

  A ceștia au trăit pe vremea lui Dioclețian și Maximian, împărații și a dregătorilor Tavrinie și Gavinie, când a fost mare prigoană asupra creștinilor. Că, neplecându-se Sfinții aceștia a aduce jertfă în fața idolilor, au fost pârâți, către dregătorul Tavrinie. Deci, îndată, prinzându-i în satul lor, care se numea Ozovia, unde se aflau pururea în lucru și în rugăciuni către Dumnezeu, i-au legat cu lanțuri de fier și degrabă i-au dus pe ei la cetatea Dorostului, fiind acolo amândoi dregătorii, care le-au zis Sfinților: "Spuneți-ne, mai întâi, numele vostru." Și, spunându-și fiecare numele său, cuvintele lor le-a scris un notar. Apoi le-a zis Tavrinie: "Iată, viața voastră este în mâinile mele: deci, de voiți să trăiți, mergeți de aduceți jertfa mamei zeilor și veți fi preoții ei, că a murit preotul ei și s-a dus către marele Zeu, împăratul, ca să-i slujească lui acolo." Iar Sfântul Maxim a răspuns păgânului Tavrinie: "Cum îndrăznești, nerușinatule, să-l numeș...

  ​Sfinții Mucenici Maxim, Dada și Cvintilian au strălucit prin credință în perioada marilor persecuții creștine. Aceștia au mărturisit curajos pe Hristos în fața autorităților păgâne, refuzând să aducă jertfe idolilor, în ciuda presiunilor enorme exercitate asupra lor. ​Sub autoritatea tiranică a comandantului Tarcvinius, cei trei au fost supuși unor interogatorii severe și unor torturi cumplite. Rămânând neclintiți în dragostea lor pentru Dumnezeu, au fost aruncați în temniță pentru o perioadă îndelungată, unde au îndurat foamea și izolarea. În cele din urmă, văzând că nu pot fi înfrânți, prigonitorii au decis tăierea capetelor celor trei mărturisitori, aceștia primind astfel cununa muceniciei. ​Repere Biografice: ​ Perioada istorică: Sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în timpul domniei împăratului Dioclețian (cunoscută drept „Marea Persecuție”). ​ Locația: Provincia Moesia Inferior (în apropierea localității Ozovia). ​ Statut: Maxim era ce...

    ​Ieri am participat la un eveniment care a transformat străzile Râmnicului într-un veritabil pridvor al Împărăției lui Dumnezeu. Nu a fost doar o procesiune religioasă, ci o întâlnire vie cu istoria și sfințenia, pe care am avut privilegiul să o trăiesc alături de mii de pelerini veniți din toate colțurile Olteniei și nu numai. În această Duminică a Mironosițelor , am simțit cum timpul s-a dilatat pentru a face loc eternității. ​Am privit cu emoție cum racla Sfântului Grigorie Decapolitul , adusă de la Mănăstirea Bistrița , s-a întâlnit cu cea a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica . Ca jurnalist și locuitor al acestui oraș, am văzut multe evenimente, dar atmosfera de ieri a fost unică. Era o liniște plină de înțelesuri, o vibrație duhovnicească ce unea rugăciunea pustnicului de odinioară cu grija părintească a marelui ierarh. ​Eram acolo când mulțimea s-a revărsat pe bulevarde, purtând în mâini flori și în inimi speranță. Am văzut cum chipurile oamenilor se luminau...

  ​Se spune că în vremea persecuției împăratului Traian, când Sfântul Simeon avea deja peste o sută de ani, prigonitorii săi se mirau cum un om atât de bătrân poate îndura chinuri atât de cumplite fără să scoată un sunet de deznădejde. ​Unul dintre soldați, uimit de liniștea de pe chipul sfântului, l-a întrebat: „Bătrânule, de unde ai această putere, când trupul tău e slab ca o trestie în bătaia vântului?” Sfântul Simeon i-a răspuns cu un zâmbet blând: „Puterea mea nu stă în mușchi sau în tinerețe, ci în Cel pe care L-am văzut cu ochii mei făcând minuni. Am văzut cum moartea a fost biruită, așa că de ce m-aș teme de o umbră? Cel ce are rădăcinile în Cer nu se teme de furtunile pământului.” ​Asemenea unui stejar vechi care nu se lasă doborât, Sfântul Simeon ne învață că o credință vie transformă suferința în biruință, iar bătrânețea în lumină.

               Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc împotriva dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de Slava Ta în Rai.  Spre aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: o, cereștilor slujitori și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pentru ajutorul ș...

  46 Și a mers din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Și era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47 Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s'a dus la El și L-a rugat să Se coboare și să-i vindece fiul, că era pe moarte. 48 Și Iisus i-a zis: „Dacă n'ați vedea semne și minuni, n'ați crede“. 49 Slujitorul regesc I-a zis: „Doamne, coboară-Te înainte de a-mi muri copilul...“. 50 Iisus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăiește!“ Și omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus și a plecat. 51 Iar în timp ce el cobora, slugile lui l-au întâmpinat spunându-i că fiul său trăiește. 52 Atunci el le-a cerut să-i spună ceasul în care i-a fost mai bine. Și i-au spus: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile“. 53 Așadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul când Iisus i-a zis: „Fiul tău trăiește“. Și a crezut, el și toată casa lui. 54 Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, când a venit iarăși din Iudeea în Gali...

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 103, 5) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 8 Iar Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. 9 Și s'au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a Liberților g și a Cireneilor și a Alexandrinilor și a celor din Cilicia și din Asia, care se luau la întrebări cu Ștefan 10 și nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și Duhului cu care el vorbea. 11 Atunci au pus pe niște bărbați să zică: „L-am auzit grăind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu“. 12 Și au întărâtat poporul și pe bătrâni și pe cărturari și, năvălind asupră-i, l-au răpit și l-au dus în sinedriu. 13 Și au pus martori mincinoși, care ziceau: „Acest om nu încetează a grăi cuvinte de blasfemie împotriva acestui loc sfânt h și a legii. 14 Că l-am auzit zicând că Iisus, acest Nazarinean, va strica locul acesta și...

  Glasul 2 Căutând cele de sus... S ionului celui de sus făcându-te cetățean, scaunul Sionului celui de jos ai luat și bine turma ți-ai povățuit la Staulul cel Ceresc. Te-ai răstignit lui Hristos, Sfinte Simeon, urmând Patimii Lui celei Dumnezeiești.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului, glasul 1: P e tine rudenia lui Hristos, Sfinte Simeon, ierarh și mucenic tare, cu sfințenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înșelăciunea și ai păzit credința. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: C ânta-voi Ție, Doamne... Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P reasfințite Simeon, care stai înaintea Stăpânului purtând cunună, cere dezlegare păcatelor, pentru cei ce cu dragoste săvârșesc sfântă pomenirea ta. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u vela Crucii cu adevărat într-aripându-te, cu adierile Duhului, de Dumnezeu fericite, ai trecut valurile înșelăciunii, preafericite. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Î nvrednicindu-te, preafericite, a fi rudă după trup Celui Ce cu Trupul S-a sărăcit din milostivire, t...

  Glasul 1 P e tine rudenia lui Hristos, Sfinte Simeon, ierarh și mucenic tare, cu sfințenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înșelăciunea și ai păzit credința. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale.

  A cest Sfînt Simeon, care era rudenie a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost fiu al lui Cleopa, fratele Sfîntului Iosif, logodnicul, pentru care vrednicii de credință, scriitorii vechi de istorie bisericească greacă, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin și Nichifor al lui Calist Xantopol, cu un glas mărturisesc că Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, și Cleopa au fost frați buni de tată și de mamă, Iosif era frate mai mare, iar Cleopa mai mic. Acest Cleopa, după întoarcerea lui Iosif din Egipt a luat de soție, de la fratele său Iosif, pe o fiică a lui Maria, care a născut pe acest Sfînt Simeon. Ajungînd în vîrstă și auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, Sfîntul Simeon a crezut Într-însul. Iar după patima cea de bunăvoie a Domnului și după Înălțarea la cer, a fost numărat în ceata sfinților șaptezeci de apostoli întru bunavestire a lui Hristos, umblînd prin cetăți și prin sate, învățînd și făcînd minuni; luminînd pop...