Desăvârșirea

 Un frate povestea despre avva Sisoe că atunci când era aproape de sfârşit, iar părinţii stăteau împrejurul său, faţa i-a strălucit ca soarele. Zice: "Iată, a venit avva Antonie". Peste puţin timp zice din nou: „Iată, a venit corul profeţilor". Şi faţa lui a strălucit foarte tare. A zis: "Iată, a venit corul apostolilor“. Atunci strălucirea feţei sale s-a dublat. Dintr-odată părea că vorbeşte cu cineva. Bătrânii l-au iscodit: "Cu cine vorbeşti, părinte?“. El a zis: "Au venit îngerii să mă ia şi-i rog să-mi mai îngăduie să mă pocăiesc puţin“. Bătrânii îi zic: "Dar nu-ţi trebuie nici o pocăinţă, părinte". Bătrânul le zice: "Drept să vă spun, nu ştiu dacă am început vreodată". Atunci şi-au dat seama că atinsese desăvârşirea. Apoi faţa sa a devenit ca soarele şi toţi s-au cutremurat. El le spune: "Priviţi, a venit Domnul şi zice: «Duceţi vasul ales al pustiului»". Îndată şi-a dat suflarea, devenind ca un fulger, iar toată încăperea s-a umplut de bună mireasmă.