MORȚII VII
Morții vii își caută morții plecați
În țintirimul satului îngropați
Aprind lumânări la crucea de strajă
Unii ar vrea să se-ntâmple o vrajă
Că Domnu-ar putea să facă minune
Pe cei dragi să ni-i trimită în lume.
Și stă mortul viu ațintindu-și privirea
În turla bisericii așteptând mântuirea
Se roagă, el zice, se roagă mereu
Precum l-a învățat un arhiereu,
Dar gându-i tot zboară la grija lumească
Și trepte nu urcă să se izbăvească.
Fac morții vii pentru morții plecați
Soroacele, cum au fost învățați....
O lacrimă curge pe-obraz veștejit
La gândul când omul era necăjit
Și greu îi venea să creadă că-n lume
Pot fi copii și opere postume.
E moartea legată de viață prin noi,
Cei de deasupra pământului, goi,
Ne ducem destinul și crucea-n obidă
Greu ne lăsăm ieșiți din starea morbidă.
Speranța de bine se risipește ca fum,
Puțini sunt cei ce-L caută pe Domnul acum.
Dacă morții vii ar ieși din letargie
Și cuvântul n-ar mai provoca alergie,
Atunci trăitorii acestui Pământ
Ar înțelege mesajul scrisului Sfânt
Și Duhul IUBIRII, BLÂNDEȚII și PĂCII
Acoperământ bun ar fi contra fricii.
10.04. 2022, Vernești, Buzău, Georgeta Tudor
Comentarii
Trimiteți un comentariu