MORȚII VII


 Morții vii își caută morții plecați

În  țintirimul satului îngropați

Aprind lumânări la crucea de strajă

Unii ar vrea să se-ntâmple o vrajă

Că Domnu-ar putea să facă minune

Pe cei dragi să ni-i trimită în lume. 



Și stă mortul viu ațintindu-și privirea

În turla bisericii așteptând mântuirea 

Se roagă, el zice, se roagă mereu

Precum l-a învățat  un arhiereu, 

Dar gându-i tot zboară la grija lumească 

Și trepte nu urcă să se izbăvească. 


Fac  morții vii pentru morții plecați

Soroacele, cum au fost învățați....

O lacrimă curge pe-obraz veștejit

La gândul când omul era necăjit

Și greu îi venea să creadă că-n lume

Pot fi copii și opere postume. 


E moartea legată de viață prin noi, 

Cei de deasupra pământului, goi, 

Ne ducem destinul și crucea-n obidă 

Greu ne lăsăm ieșiți din starea morbidă. 

Speranța de bine se risipește ca fum, 

 Puțini  sunt cei ce-L caută pe Domnul acum. 


Dacă morții vii ar ieși din letargie

 Și cuvântul n-ar mai provoca alergie, 

Atunci trăitorii acestui Pământ

Ar înțelege mesajul scrisului Sfânt

Și Duhul IUBIRII, BLÂNDEȚII și PĂCII

Acoperământ bun ar fi contra fricii. 


10.04. 2022, Vernești, Buzău, Georgeta Tudor

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta