REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glas 1 Podobie: Apostole Sfinte... C ununa cerească ai luat-o, sfetnice, mărturisindu-L pe Hristos; ci sfătuirea şarpelui, Ianache, risipeşte-ne.

  Glasul 3 Podobie: Să se veselească cele cereşti... S lava lumii, Voievodule, muceniceşte biruindu-o, ca Avraam, Constantine, i-ai adus pe fiii tăi a toate Ziditorului, mulţumind, înţeleptule; Acestuia, ca un bun, rugându-te, îndrăznire multă la Dânsul câştigând, de şederea de-a dreapta învredniceşte-ne. Alt tropar C el ce pentru dreapta credință și pentru neam, te-ai învrednicit a suferi moarte de martir, împreună cu fiii tăi Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul Ianache, dreptcrediciosule Voievod Constantine, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  Glas 3 V oia Tatălui Mântuitorul răstignindu-Se a împlinit-o, rămânând întru dragostea Tatălui, ci pe Acesta urmând Brâncovenilor și slava lumii călcând-o, Slăviților voia tatălui mucenicește ați împlinit cu care încununându-vă Stăpânului a toate pomeniți-ne.

  C el ce pentru dreapta credință și pentru neam, te-ai învrednicit a suferi moarte de martir, împreună cu fiii tăi Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul Ianache, dreptcrediciosule Voievod Constantine, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Glasul al 3-lea V oia Tatălui Mântuitorul răstignindu-Se a împlinit-o, rămânând întru dragostea Tatălui, ci pe Acesta urmând Brâncovenilor și slava lumii călcând-o, Slăviților voia tatălui mucenicește ați împlinit cu care încununându-vă Stăpânului a toate pomeniți-ne.

  ​Acest binecredincios și de Hristos iubitor Voievod al Țării Românești s-a născut la anul 1654 din părinți de bun neam, după tată fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar după mamă, nepot al voievodului Șerban Cantacuzino, în timpul căruia, la anul 1688, s-a tipărit pentru întâia dată în întregime Sfânta Scriptură în limba română. ​Rămas orfan de tată încă din pruncie, tânărul Constantin a fost crescut de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învățat boier al vremii sale. Acesta s-a îngrijit să-i pună dascăli înțelepți spre a primi învățătură aleasă. Pentru iscusința și înțelepciunea sa, Constantin a primit înalte dregătorii, bucurându-se de multă cinstire încă din tinerețe. ​După moartea voievodului Șerban Cantacuzino la anul 1688, luna octombrie în 29 de zile, la stăruințele tuturor boierilor și dregătorilor țării, vrednicul Constantin Brâncoveanu primi scaunul de domn al Țării Românești, fiind uns de către mitropolitul Teodosie. Împodobit de D...

  ​Istoria românilor este dominată, la sfârșitul veacului al XVII-lea și primele decenii ale celui următor, de puternica personalitate a voievodului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu. Îndelungata să domnie, începută la 29 octombrie 1688 și încheiată în mod tragic în anul 1714, în ziua de 15 august, corespunde unor importante prefaceri economice, sociale, politice și culturale. Timp de mai bine de 25 de ani, în condițiile accentuării decăderii Imperiului Otoman și ale sângeroaselor războaie care angajau marile puteri din vecinătatea hotarelor țării, el a reușit să se mențină în scaunul domnesc și să transforme Țara Românească într-un important centru diplomatic european, ca și într-unul de luptă împotriva jugului otoman. ​După cum a existat o epocă a lui Mircea cel Bătrân, a lui Ștefan cel Mare, a lui Mihai Viteazul sau a lui Matei Basarab, prin amploarea faptelor lor politice sau militare, așa a existat și una a domniei lui Constantin Brâncoveanu. Ea se deosebește însă de c...

    23 De aceea, asemănatu-s'a împărăția cerurilor cu un împărat care a vrut să se socotească cu slugile sale. 24 Și începând el să facă socoteala, i s'a adus un datornic cu zece mii de talanți. 25 Dar neavând acela cu ce plăti, stăpânul său a poruncit să-l vândă pe el, și pe femeia lui și pe copiii lui și toate câte are, ca să plătească. 26 Deci, căzând sluga aceea în genunchi, i se închina, zicând: Doamne, mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti tot. 27 Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria. 28 Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul din cei ce slujeau împreună cu el și care-i datora o sută de dinari. Și punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plătește-mi ce ești dator! 29 Și căzându-i la picioare cel ce era slugă ca și el, îl ruga, zicând: Mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti... 30 Dar el n'a vrut, ci mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. 31 Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s'au întrista...

  2 Dacă altora nu le sunt apostol, cel puțin vouă vă sunt. Că voi sunteți, întru Domnul, pecetea apostoliei mele. 3 Apărarea mea către cei ce mă judecă, aceasta este: 4 Oare nouă nu ne stă'n putere a să mâncăm și să bem? 5 Oare nouă nu ne stă'n putere să purtăm cu noi o femeie-soră b , ca și ceilalți apostoli și ca frații Domnului c și ca Chefa? 6 Sau numai mie și lui Barnaba nu ne stă'n putere să nu ne'ntreținem din muncă? d 7 Cine slujește vreodată în oaste cu solda lui? Cine sădește vie și nu mănâncă din roada ei? Sau cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? 8 Oare după judecata omenească spun eu acestea? Oare nu și legea le spune? 9 Că scris este în legea lui Moise: Să nu legi gura boului care treieră. Oare de boi Se îngrijește Dumnezeu, 10 sau chiar de dragul nostru o spune? Că de dragul nostru s'a scris: Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, și cel ce treieră trebuie să treiere cu nădejdea că-și va avea partea lui. 11 Dacă noi am semănat la v...

  ​ „Asemenea este Împărăția lui Dumnezeu omului împărat, care a vrut să se socotească cu slugile sale” (Matei 18, 23) ​ Despre darea de seamă ce are să ni se ceară și despre împăcare ​Nu trece repede, fără băgare de seamă, peste aceste cuvinte, ci privește la judecata ce se înseamnă aici; intră în conștiința ta proprie și gândește ce ai făcut în toată viața ta. Când auzi că Domnul voiește a se socoti cu slugile Sale, gândește că prin acestea se referă la împărați, căpetenii de oști și domni, bogați și săraci, slugi și stăpâni, în scurt, la toți. Căci noi toți ne vom arăta înaintea scaunului judecății lui Hristos. ​De ești bogat, gândește că și tu odată trebuie să dai socoteală dacă ai cheltuit averea ta pentru desfătări sau pentru cei săraci, pentru lingușitori și măgulitori sau pentru cei nevoiași, pentru dezmierdări sau pentru faptele milosârdiei, pentru lux, mâncare și îmbuibare sau pentru ajutorul celor strâmtorați. Și nu numai pentru întrebuințarea avuției tale ai să dai ...

  ​Cazania Duminicii a XI-a după Pogorârea Sfântului Duh focalizează atenția credincioșilor asupra consecințelor duhovnicești ale neiertării aproapelui. Pornind de la învățătura Pildei datornicului nemilostiv , textul denunță ura și lipsa de milostivire drept bariere fundamentale în calea mântuirii. Se arată că ura — fie ea cu pricină lumească sau fără motiv — anulează roadele oricărei alte fapte bune, inclusiv ale rugăciunii sau ale darurilor aduse la altar, întrucât întreaga Lege și Evanghelia sunt zidite pe temelia dragostei. ​Pentru a birui pornirea spre răzbunare, credinciosul este îndemnat să privească la pilda Mântuitorului Iisus Hristos de pe Cruce, Care S-a rugat pentru chinuitorii Săi, precum și la exemplul Sfântului Apostol și Întâiului Mucenic Ștefan sau al tuturor mucenicilor. Amânarea împăcării și păstrarea urii în inimă împietresc sufletul și îl privesc pe om de iertarea divină, amintind că raportul nostru cu Dumnezeu rămâne strict condiționat de măsura în care ier...

  ​Predica Sfintei Evanghelii din Duminica a XI-a după Rusalii ne pune înainte Pilda datornicului nemilostiv (Matei 18, 23-35), o remarcabilă frescă a raportului dintre milostivirea dumnezeiască și împietrirea umană. Așa cum un pictor își pregătește culorile pentru a reda chipul unui sfânt, tot astfel Sfântul Evanghelist Matei conturează cu precizie contrapunctul dintre datoria colosală de zece mii de talanți (aproximativ 4,86 milioane de galbeni) iertată de Stăpân și suma insignifiantă de o sută de dinari pe care sluga iertată refuză să o ierte semenului său. ​Textul subliniază că Pilda nu este un simplu îndemn moral, ci o condiție dogmatică și existențială: iertarea primită de la Dumnezeu rămâne valabilă doar în măsura în care devine lucrătoare față de aproapele. Ieșirea slugii de la stăpânul său simbolizează îndepărtarea de har; odată ieșit din starea de rugăciune și smerenie, omul se împietrește, transformând micii datornici în victime ale propriei sale nemilostiviri. Judeca...

  ​Pericopa evanghelică a Duminicii a XI-a după Rusalii ne aduce în atenție întâlnirea revelatoare dintre Mântuitorul Iisus Hristos și tânărul bogat (Matei 19, 16-26), un episod care oferă o diagnoză profundă a sufletului omenesc și a subtilelor capcane ale orgoliului. În aparență, tânărul reprezintă modelul desăvârșit al împlinirii morale: el a păzit poruncile încă din copilărie și vine înaintea Domnului căutând un răspuns cinstit pentru dobândirea vieții veșnice. ​Cu toate acestea, întrebarea sa — „Ce bine să fac ca să am viața veșnică?” — trădează o subtilă măsurare a orgoliului personal. Mântuitorul îi pune în față oglinda desăvârșirii: chemarea de a-și vinde avuțiile, de a le împărți săracilor și de a-I urma. În acel moment de răscruce, masca virtutei se dă la o parte, lăsând să se vadă o inimă încătușată de bunurile materiale. Întristarea cu care tânărul pleacă dezvăluie că propria sa dreptate și siguranța oferită de avuții erau mai importante decât libertatea duhovnicească...

Tânărul bogat și Hristos – întâlnirea dintre dorința de veșnicie și libertatea inimii Există în Evanghelie întâlniri care nu se încheie odată cu plecarea celor care L-au întâlnit pe Hristos. Unele dintre ele rămân deschise în conștiința Bisericii și, prin ea, în conștiința fiecărui om care citește cu sinceritate cuvintele Scripturii. Întâlnirea dintre Hristos și tânărul bogat este una dintre acestea. Nu este doar întâlnirea unui om cu un Învățător și nici doar o discuție despre avere, porunci și viața veșnică. Este întâlnirea dintre Dumnezeu și omul care dorește să ajungă la Dumnezeu, dar care descoperă, în fața Lui, că între dorința sa și împlinirea ei există încă o legătură de care nu se poate desprinde. Evanghelia după Matei relatează că un om s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat: „Învățătorule, ce bine să fac ca să am viața veșnică?” (Matei 19, 16). Întrebarea este simplă în aparență, dar în ea se află una dintre cele mai vechi și mai profunde întrebări ale...

Ziua de 15 august este așezată în calendarul Bisericii sub lumina marelui praznic al Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, sărbătoare în care taina trecerii Maicii Domnului din această viață este contemplată în lumina Învierii lui Hristos. Praznicul nu este însă simpla comemorare a sfârșitului pământesc al unei persoane sfinte și nici o sărbătoare care poate fi înțeleasă numai prin raportare la moarte. În centrul său se află o taină mult mai adâncă: taina omului care, prin lucrarea harului, este chemat să treacă din existența supusă stricăciunii la comuniunea deplină cu Dumnezeu. Biserica a numit această trecere Adormire. Cuvântul nu este întâmplător și nu are numai valoare poetică. El exprimă însăși perspectiva în care credința creștină privește moartea după Învierea lui Hristos. Moartea există, despărțirea sufletului de trup este reală, iar Biserica nu încearcă să ascundă această realitate. Dar, după Hristos, moartea nu mai poa...