REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

    Doamne Atotputernice şi Atotîndurate! îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţă, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, ca în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca feme...

  24 Și venind ei în Capernaum, s'au apropiat de Petru cei ce strâng dajdia și i-au zis: „Învățătorul vostru nu plătește dajdia?“ 25 „Ba da“, a zis el. Și intrând El în casă, Iisus i-a luat-o înainte, zicând: „Ce părere ai, Simone?: Regii pământului de la cine iau dajdie sau bir? de la fiii lor, sau de la străini?“ 26 El I-a zis: „De la străini“. Iar Iisus i-a zis: „Iată dar că fiii sunt scutiți. c 27 Dar ca să nu le fim lor piatră de poticnire, mergi la mare, aruncă undița, ia peștele care va ieși întâi și, deschizându-i gura, vei găsi un statir d . Pe acela luându-l, dă-l lor, pentru Mine și pentru tine“. 1 În ceasul acela s'au apropiat ucenicii de Iisus, zicându-I: „Cine oare este mai mare întru împărăția cerurilor?“ 2 Și El, chemând la Sine un copil, l-a pus în mijlocul lor 3 și le-a zis: „Adevăr vă spun: De nu vă veți reveni și nu veți fi precum copiii, nu veți intra în împărăția cerurilor a . 4 Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare întru î...

  11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când am devenit bărbat, le-am desființat pe cele ale copilului. 12 Căci acum vedem prin oglindă c , ca'n ghicitură; dar atunci, față către față. Acum cunosc în parte; atunci însă deplin voi cunoaște, așa cum și eu deplin sunt cunoscut. 13 Și acum rămân: credința, nădejdea, iubirea, acestea trei d ; dar cea mai mare din ele este iubirea. 1 Urmăriți iubirea a și râvniți la darurile duhovnicești, dar mai ales la acela de a profetiza b 2 Pentru că cel ce vorbește într'o limbă c nu oamenilor le vorbește, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înțelege, dar el în duh grăiește taine. 3 Dimpotrivă, cel ce profetizează le vorbește oamenilor: spre zidire, îndemn și mângâiere. 4 Cel ce grăiește într'o limbă, pe sine însuși se zidește; dar cel ce profetizează, zidește Biserica.

  i  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi lumii... Î n brațe purtând mucenița lui Hristos, Sfânta Iulita pe Mucenicul Chiric, în priveliște ca o maică bucurându-se, a grăit: Tu ești, Hristoase, lauda mucenicilor.

  Troparul Sfinților Mucenici Chiric și Iudita, mama lui, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: A pa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P ropovăduind pe Cuvântul, Cel Ce cu adevărat S-a născut din Tatăl și S-a întrupat din Fecioara, v-ați făcut mărturisitori patimilor Lui, prin patimi și prin moarte. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. D umnezeiasca muceniță, ca o lună luminoasă fiind, împreună cu soarele, Sfântul Mucenic Chiric, cel născut dintr-însa, luminează toată lumea cu razele minunilor. S...

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​În cetatea Iconiei, din Licaonia, era o femeie tînără, de neam bun, anume Iulita. Ea se trăgea din seminția împăraților Romei și era creștină cu credința. Petrecînd puțin timp cu un bărbat legiuit, a zămislit și a născut de la dînsul un prunc de parte bărbătească. Apoi a rămas văduvă. Pruncul ce l-a născut, l-a luminat cu Sfîntul Botez și i-a dat numele de Chiric. ​În acea vreme, Dioclețian, ținînd împărăția Romei, ridicase prigonire mare împotriva creștinilor de prin toate părțile stăpînirii sale. El a pus ca ighemon în țara Licaoniei pe un oarecare Domițian, om sălbatic la fire și fără de omenie, ce avea chip de fiară și nărav asemenea, bucurîndu-se de vărsarea sîngelui creștinesc. Deci, venind în Iconia, a început a munci cumplit pe cei ce credeau în Hristos și căuta cu tot dinadinsul pe cei ce țineau în taină credința creștinească. Iulita, credincioasa roabă a lui Hristos, văzînd aceasta și știind că dreapta sa credință nu se va putea tăinui de muncitor, s-a gîndit să fugă...

  ​În cetatea Iconiei, din țara Licaoniei, era o femeie tânără, de bun neam, anume Iulita, care se trăgea din seminția împăraților celor mai vechi ai Romei, fiind, cu credință creștină. Și, petrecând, cu un legiuit bărbat, puțin timp și, de la el primind și zămislind și născând un prunc, de parte bărbătească, a rămas văduvă. Și, născând pruncul, cu Sfântul Botez l-a luminat și l-a numit pe el Chiric. Întru acea vreme, Dioclețian, păgânul, ținând sceptrul împărăției Romei, a ridicat prigoana asupra creștinilor, în toate țările stăpânirii sale. Și era pus demn de dânsul, în țara Licaoniei, dregătorul Domețian, om sălbatic și fără de omenie, cu chip și cu nărav de fiară, bucurându-se de vărsarea sângelui creștinesc. Deci, acela, venind în Iconia, a început a chinui cumplit pe cei ce credeau în Hristos, și îi căută, cu înverșunare, pe cei ce țineau, în taină, creștinească credința. Văzând aceasta ci știind că nu se va putea tăinui credința ei, de acest tiran, credincioasă roaba lui Hr...

  N elegiuirea idolatră în lume-mpărățind, M ulțimi de creștini a ucis, părinți și copii, P e Chiric și pe Iulita. A ceștia doi mucenici au fost dintre mii, D oi nevinovați, doi mărturisitori vii A i Cuvântului întrupat. A devărul între bogății E cea mai prețioasă comoară. M aica pentru sine nu a plâns, N ici pentru al ei fiu. E a nu și-a plâns tinerețea, nici bogăția, N ici puterea, E a lui Hristos I-a urmat, F ără să privească înapoi. C ei care cunosc adevărul și s unt întru el înnoiți D e adevăr sunt conduși P e calea libertății și păcii. F ericita Iulita a cunoscut adevărul C ând cu Crucea s-a botezat și s -a luminat cu credința. D e pacea lui Dumnezeu plină ș i de adevărata libertate, E a pe fiul ei ucis văzând, n u a tremurat Ș i nu i-a fost frică. F ără plânset, nici teamă, e a capul sub sabie și-a pus Ș i pe Adevăr L-a proslăvit P rin mucenicească moarte.

  ​Iulita s-a născut nobilă. Ea a rămas văduvă de foarte tânără, pe când fiul ei Chiric de abia se născuse. Ea a locuit la Iconium, din cetatea Lycaoniei, dăruită fiind trup și suflet credinței creștine. Ea și-a botezat fiul imediat după nașterea lui, iar de la vârsta de trei ani a început să îl învețe mai cu de-amănuntul tainele credinței. Ea l-a învățat pe fiul ei să se roage înaintea lui Dumnezeu, la măsura la care îi este cu putință pruncului. Când Dioclețian a declanșat persecuțiile împotriva creștinilor, a început să curgă mult sânge și în orașul Iconium. Atunci, de spaima păgânilor, Iulita și-a luat fiul și s-a ascuns în cetatea Seleuciei. Dar nici acolo nu era mai bine de creștini. Iulita a fost arestată și adusă înaintea judecătorului sub acuza că este creștină. Cum Iulita și-a mărturisit curajos credința în Mântuitorul Iisus Hristos Dumnezeu, judecătorul, ca să o facă să se teamă și să slăbească, l-a luat pe fiul ei Chiric pe genunchi, mângâindu-l cu cuvinte dulci. Da...

  ​Sfinții Mucenici Chiric și Iulita au trăit în cetatea Iconium, în provincia Licaonia din Asia Mică. ​Sfânta Iulita era creștină, descendentă dintr-o familie nobilă. Rămânând văduvă de timpuriu, și-a crescut singură fiul de trei ani, Chiric. În acele zile, bărbați, femei și chiar copii mici intrau în luptă și primeau de la Hristos cununi nepieritoare. În timpul persecuției creștinilor de către împăratul Dioclețian, Sfânta Iulita a fugit din cetate cu fiul ei și două slujnice de încredere, lăsând în urmă casa, averea și servitorii. ​Ascunzându-și rangul nobil, a mers mai întâi la Seleucia, apoi la Tars, unde a fost recunoscută, arestată și adusă la judecată înaintea conducătorului Alexandru. Întărită de Domnul, a răspuns la întrebările judecătorului și a mărturisit cu tărie credința în Hristos. ​Conducătorul a poruncit ca Iulita să fie întinsă și bătută. În timpul chinurilor sale, Sfânta Iulita repeta neîncetat: „Sunt creștină și nu voi jertfi demonilor." ​Micul Chiric plâng...

 ​                                                Sfântul Nicodim Aghioritul este una dintre cele mai luminoase figuri ale Ortodoxiei moderne: teolog, filolog al Tradiției, isihast, canonist, editor al Filocaliei și neobosit lucrător al rugăciunii inimii. Viața lui este o sinteză între contemplația monahală și lucrarea intelectuală de o rigoare rară.                               Identitatea și locul său în Tradiție Sfântul Nicodim (1749–1809), născut în Naxos, a fost format în atmosfera intelectuală a Smirnei, unde a studiat latina, franceza, greaca veche și literatura patristică. De tânăr s‑a remarcat prin memorie excepțională, inteligență vie și o înclinație profundă spre lectură și viață lăuntrică. Întâlnirea cu părinții exilați din Athos și cu Sfântul Macarie al Corintului i‑a aprins d...