Icoana Maicii Domnului „Rjevskaia” (sau „Okovețkaia”)

 

​Pilda despre ascultare și milostivire (Pildă creștin creștin-ortodoxă)

​Într-un sat ascuns printre codrii bătrâni din părțile Tverului, trăia un tâmplar pe nume Vasile. Era un om priceput la meșteșugul său, dar inima lui se împietrise din cauza necazurilor vieții; muncea zi și noapte doar pentru a aduna arginți, uitând să mai privească spre cer sau să întindă o mână de ajutor celor aflați în suferință.

​Într-o seară de iarnă, un bătrân călător, istovit de frig și foame, a bătut la ușa atelierului său cerând adăpost pentru o noapte. Vasile, temându-se că bătrânul îi va cere mâncare sau îi va fura din puținul adunat, l-a alungat cu asprime în viscol. În acea noapte, tâmplarul a avut un vis tulburător: se făcea că se afla în fața unei icoane a Maicii Domnului, care își întorcea fața de la el ori de câte ori el încerca să se roage. Din spatele icoanei, o voce blândă dar fermă i-a spus: „Cum ceri milă de la Fiul Meu, când tu însuți ai încuiat ușa milostivirii în fața aproapelui tău?”

​Trezindu-se speriat și plin de căință, Vasile a alergat în viscol să-l caute pe bătrân. L-a găsit adăpostit sub streașina unei biserici vechi, înghețat, dar încă în viață. L-a luat pe umeri, l-a adus în casa sa, l-a hrănit și i-a îngrijit rănile. În acea clipă de profundă pocăință, Vasile a înțeles că adevărata icoană vie a lui Hristos este însuși aproapele nostru aflat în suferință. Din acea zi, atelierul lui a devenit un loc de popas pentru toți cei sărmani, iar bucuria curată a milosteniei i-a umplut sufletul de o lumină pe care arginții nu i-o putuseră oferi niciodată.

​Minunea Icoanei Maicii Domnului „Rjevskaia” (Okovețkaia)

​Istoria acestei sfinte icoane este strâns legată de o minune preaslăvită petrecută în anul 1539, în codrii adânci din regiunea Rjev (lângă râul Okova). Doi localnici, rătăcind prin pădure, au zărit o lumină suprafirească emanând dintr-un copac bătrân. Apropiindu-se cu evlavie și teamă, au descoperit o icoană veche, de o frumusețe rară, ce o înfățișa pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus, iar alături de ea se afla Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni.

​Vestea descoperirii s-a răspândit repede, iar printre primii care au venit să se închine s-a numărat un om din satul vecin, pe nume Iovan, care era paralizat de mulți ani și nu se putea mișca fără ajutor. Cu credință neclintită și cu lacrimi în ochi, Iovan i-a rugat pe săteni să-l așeze la rădăcina copacului unde fusese găsită icoana. În timp ce preotul satului săvârșea prima rugăciune înaintea sfintei imagini, o mireasmă de nedescris a umplut întreaga pădure.

​În acea clipă, Iovan a simțit o căldură puternică revărsându-se peste trupul său slăbănogit. Spre uimirea și strigătele de bucurie ale mulțimii, el s-a ridicat singur în picioare, complet tămăduit, slăvindu-L pe Dumnezeu și pe Preacurata Sa Maică. Această minune a fost doar începutul, icoana dovedindu-se în timp a fi un izvor nesecat de vindecări pentru toți cei care alergau la ea cu inimă smerită.