Sfântul Apostol Filip

 

​Chemarea la Apostolie și vestirea lui Natanael

​Sfântul Apostol Filip s-a născut în Betsaida Galileii, aceeași cetate din care proveneau Sfinții Apostoli Petru și Andrei. Adânc cunoscător al Sfintelor Scripturi și al Prorocilor, Filip aștepta cu inimă curată și plină de evlavie venirea lui Mesia cel Făgăduit.

​Când Mântuitorul Iisus Hristos l-a aflat pe Filip și i-a zis: „Urmează-I Mie!” (Ioan 1, 43), acesta nu a ezitat nicio clipă. Ptruns de lumina Adevărului, Filip L-a recunoscut îndată pe Hristos ca fiind Cel despre Care au scris Moise în Lege și Prorocii. Cu un râvnitor duh misionar, prima sa dorință a fost aceea de a împărtăși această mare bucurie prietenului său, Natanael (Vartolomeu). Când Natanael a întrebat cu îndoială: „Din Nazaret poate fi ceva bun?”, Filip nu a intrat în dispute teoretice, ci i-a oferit cel mai adânc îndemn duhovnicesc al creștinismului: „Vino și vezi!” (Ioan 1, 46).

​Lucrarea Misionară și propovăduirea Evangheliei

​După Pogorârea Sfântului Duh, Sfinții Apostoli au tras la sorți ținuturile unde aveau să propovăduiască Vestea Cea Bună. Sfântului Apostol Filip i-au revenit Asia Mică (Frigia, Lidia) și părți din Siria și Grecia. În călătoriile sale misionare, Filip a fost adesea însoțit de sora sa, Sfânta Mariamne, și de Sfântul Apostol Vartolomeu.

​Pretutindeni unde mergea, Sfântul Filip dărâma capiștile idolești, tămăduia bolnavii, izgănea demonii și aducea la lumina credinței mulțimi de păgâni. Prin rugăciunea sa fierbinte și prin puterea numelui lui Hristos, el a înfăptuit minuni uimitoare, convertind chiar și pe soția dregătorului cetății Ierapolis (Frigia), lucru ce a stârnit mânia slujitorilor idolești.

​Pătimirea și Slăvita Cunună a Muceniciei

​În cetatea Ierapolis — numită și „cetatea șerpilor” din pricina închinării păgânilor la reptile și la o viperă uriașă —, Sfântul Filip și însoțitorii săi au ucis vipera prin rugăciune și au luminat mulțimile. Furioși pe pierderea stăpânirii lor asupra poporului, dregătorii cetății și slujitorii idolilor i-au prins pe Sfinții Apostoli Filip și Vartolomeu.

​Au fost supuși la chinuri cumulite și condamnați la moarte prin răstignire cu capul în jos. În timp ce atârna pe cruce, un cutremur înfricoșător a zguduit cetatea, înghițându-i pe dregătorii persecutori. Văzând mânia lui Dumnezeu, poporul înspăimântat a alergat să-i elibereze pe apostoli. L-au coborât de pe cruce pe Sfântul Vartolomeu, însă Sfântul Filip, aflat pe cruce, s-a rugat fierbinte pentru mântuirea celor ce-l chinuiau și-a dat duhul în mâinile Domnului, primind cununa cea neveștejită a muceniciei.

​Sfântul Apostol Filip rămâne în istoria Bisericii ca un model desăvârșit de râvnă misionară, un mărturisitor neînfricat al Învierii și un intermediar stăruitor al întâlnirii omului cu Mântuitorul Hristos.

​Listă Bibliografică

• ​Sfânta Scriptură (Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă):
  • ​Evanghelia după Ioan (cap. 1, 43-46 — Chemarea lui Filip și Natanael; cap. 6, 5-7 — Înmulțirea pâinilor; cap. 12, 20-22 — Elinii la Iisus; cap. 14, 8-9 — „Arată-ne nouă pe Tatăl”).
  • ​Evanghelia după Matei (cap. 10, 3 — Lista celor doisprezece Apostoli).
  • ​Faptele Apostolilor (cap. 1, 13).
• ​Sinaxarul Bisericii Ortodoxe (Proloagele), Pomenirea Sfântului Slăvitului și Tot-Lăudatului Apostol Filip (14 Noiembrie).
• ​Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viețile Sfinților pe luna Noiembrie, Ed. Episcopiei Romanului. (Viața și pătimirea Sfântului Apostol Filip).
• ​Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Colecția PSB, Ed. IBMO.
• ​Eusebiu de Cezarea, Istoria Bisericească, Ed. IBMO, București. (Informații istorice despre lucrarea Sfântului Filip în Asia Mică și Ierapolis).

​Autor: Alexandru Ispas, istoric și filozof, București

Data: 22 IULIE 2026