Matei 20, 1-16

 

¹ „Asemănatu-s'a împărăția cerurilor cu un om stăpân de casă, care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători la via sa. ² Și învoindu-se cu lucrătorii pentru un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. ³ Și ieșind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață fără lucru. ⁴ Și le-a zis acelora: Mergeți și voi în vie, și vă voi da ceea ce va fi dreptul vostru. ⁵ Iar ei s'au dus. Ieșind el iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea, a făcut tot așa. ⁶ Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând fără lucru și le-a zis: De ce ați stat aici toată ziua fără lucru? ⁷ Ei i-au zis: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. El le-a zis: Duceți-vă și voi în vie și veți primi ceea ce va fi dreptul vostru. ⁸ Făcându-se seară, stăpânul viei i-a spus îngrijitorului: Cheamă-i pe lucrători și dă-le plata, începând cu cei de la urmă până la cei dintâi. ⁹ Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. ¹⁰ Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au primit și ei tot câte un dinar. ¹¹ Și după ce au primit, cârteau împotriva stăpânului casei, ¹² zicând: Aceștia de la urmă au lucrat un ceas și i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am dus greul zilei și arșița... ¹³ Iar el, răspunzând, i-a zis unuia din ei: Prietene, nu-ți fac nedreptate. Oare nu pentru un dinar te-ai învoit cu mine? ¹⁴ Ia-ți ce este al tău și pleacă. Vreau eu ca acestuia de la urmă să-i dau cât și ție; ¹⁵ oare nu am dreptul să fac cu ale mele ce vreau eu?; sau este ochiul tău rău pentru că sunt eu bun? ¹⁶ Așa vor fi cei de la urmă întâi și cei dintâi, la urmă; că mulți sunt chemați, dar puțini aleși“.