Izvorul și Piatra din Inimă

 




​Un tânăr frământat de multe neliniști a mers la un bătrân duhovnic și i-a zis:

— Părinte, mă străduiesc să mă rog și să fac bine, dar simt adesea cum gândurile rele, mânia și deznădejdea îmi tulbură pacea. De ce nu pot rămâne curat la suflet?

​Bătrânul l-a luat de mână și l-a dus la marginea unui pârâu cu apă limpede. Acolo, sihastrul a luat o mână de pământ și a aruncat-o în apă, tulburând-o pe dată.

— Vezi tu, frate? a spus bătrânul. Mânia și gândurile străine sunt ca această țărână. Dacă te lupți cu apa și încerci să o curăți cu mâinile, doar o vei tulbura mai tare. Dar dacă lași pârâul să curgă liniștit din izvor, apa curată va spăla treptat toată murdăria.

​Ascultând aceste cuvinte, tânărul a înțeles că pacea nu vine din absența tuturor ispitelor, ci din prezența Domnului în inima sa.

Morala pildei:

Inima omului este ca un izvor: dacă este ancorată în rugăciune și în Harul lui Dumnezeu, gândurile rele care vin din afară nu pot prinde rădăcini. Nu ne putem feri întotdeauna de umbrele lumii, dar putem alege ce primim în adâncul nostru. Adevărata curăție a sufletului nu se obține prin lupta încrâncenată cu propriile slăbiciuni, ci prin umplerea neîncetată a inimii cu dragostea, smerenia și lumina lui Hristos.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina