Scânteile de viaţă se întâlniră -


 

Scânteile de viaţă se întâlniră -



 

şi în liniştea serii, viaţa îşi povestiră

​Furnica harnică în tăcere lucra,

Peste boabe de grâu mereu veghea,

Şi ploaia căzând stropi de lumină aducea,

Hrănind viaţa ce din ceruri se cobora.

​Privind la el, furnica s-a oprit,

O stea căzută, pe pământ a poposit,

Cu lumină blândă, cerul imita,

Şi mica insectă pe toţi îi uimea.

​Cine eşti tu, minune? Lumină din cer. Şi ce cauţi aici pe pământul stinger?

​Sunt doar o stea, un picur de sus să luminez in taină pământul nesupus.

​O, tu lumină cerească, o, tu scânteie dumnezeiască, ai venit aici în lume pentru toţi şi pentru mine. Calea să ne luminezi, drumul să ni-l uşurezi.

​Sunt o scânteie divină, sunt un picur de lumină,

Chipul să se lumineze, viaţa să se însenineze.

​Sunt trimis din ceru nalt ca simbol de împăcat şi de păcatul iertat.

​Morala: Aşaa cum licuriciul luminează în întuneric amintind de lumina Duhului Sfânt, sufletul care oferă iertare şi pace reflectă lumina divină, luminând calea celor din jur.

​Autor, teolog şi jurnalist Daniel Caranda, 7 iulie 2026, Rusetu, Buzău.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina