Pilda creștină: Rana necredinței și darul iertării

 

​Se spune că un om cuprins de deznădejde și mânie s-a oprit în fața unei vechi icoane a Maicii Domnului. În loc să ceară ajutor, din gura lui au ieșit cuvinte de hulă: „Dacă ești cu adevărat ocrotitoare, de ce lași atâta suferință în lume?”. Într-un gest de revoltă oarbă, a lovit icoana.

​În acea secundă, din lemnul sfânt a început să izvorască sânge cald, chiar din locul unde fusese lovită. Omul a încremenit. Văzând sângele adevărat curgând pe veșmântul pictat, a înțeles că hula lui nu a lovit un simplu lemn, ci a rănit însăși dragostea de mamă a Fecioarei. Căzând în genunchi, cu lacrimi amare, s-a rugat: „Iartă-mă, căci n-am știut ce fac!”. Pilda ne arată că ori de câte ori păcătuim sau ne pierdem nădejdea, rănim din nou inima Maicii Domnului, însă ea continuă să ne răspundă cu milă și chemare la pocăință.

​Minunea Icoanei Andronic

​Icoana Maicii Domnului „Andronic” (sau Andronikovskaia) este o relicvă imperială de o valoare duhovnicească rară. O caracteristică unică a acestei icoane este că Preasfânta Fecioară este reprezentată singură, fără Pruncul Iisus, iar pe gâtul ei se observă o rană sângerândă.

​Cea mai cunoscută minune s-a petrecut în timpul unui atac otoman asupra mănăstirii unde se afla icoana. Un soldat necredincios a lovit chipul Maicii Domnului cu un cuțit, chiar în zona gâtului. În acel moment, din tăietură a țâșnit o fântână de sânge adevărat, care a stropit hainele atacatorului. Cuprins de o groază mistică, soldatul a luat-o la fugă, dar minunea nu s-a oprit aici: rana a rămas marcată permanent pe icoană ca mărturie vie, iar mulți bolnavi care s-au atins ulterior de icoană, rugându-se cu credință, s-au vindecat în chip miraculos de boli considerate incurabile.