Întru această zi, pomenirea Sfinților Mărturisitori, Cuvioșii Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara și a Mucenicului Oprea Miclăuș din Săliște, apărătorii Bisericii Ortodoxe din Transilvania, împotriva unirii ei silnice cu Roma (1698-1701)

• 
  
   

​Acești trei Sfinți luptători au trăit pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. Cuviosul Visarion din Sărai s-a născut în Bosnia. A călătorit pe la multe locuri sfinte, și îndeosebi, la Ierusalim și la Muntele Athos și a intrat de tânăr în monahism.

​Îndurerat de suferința românilor pentru credința lor ortodoxă, a călătorit prin Transilvania, propovăduind pretutindeni credința ortodoxă. Era primit în tot locul ca un înger din cer. Drumul lui până la Brașov a fost un adevărat alai de biruință creștină, aprinzând în sufletele credincioșilor dragostea de legea strămoșească. Pentru râvna sa în apărarea credinței ortodoxe, a fost întemnițat la Sibiu și, în cele din urmă, în fioroasa închisoare din Kuffstein, unde a murit, pentru mărturisirea credinței ortodoxe.

​Cuviosul Sofronie de la Cioara, s-a născut în satul Cioară, din părțile Orăștiei, ca fiu al unei familii preoțești. Ucenicia în călugărie și-a făcut-o în Țara Românească. Reîntors la Cioară, a întemeiat un schit în mijlocul codrilor, învățând pe români calea mântuirii.

​Pentru râvna lui față de Legea ortodoxă, a fost închis în temniță de la Bobâlna. Eliberat de mulțime, Cuviosul mărturisitor a plecat în Munții Apuseni, îndemnând pe credincioși să țină obiceiurile strămoșești. A fost prins din nou și închis la Abrud. Eliberat încă o dată, mergea din loc în loc, ținând soboare, adică adunări, și învățând poporul: "Stricați silnica unire cu Roma, învață el, cereți episcop românesc în Transilvania!" Iar când a înțeles că și-a împlinit chemarea, s-a retras la Mănăstirea Argeșului, unde s-a săvârșit cu pace.

​Cel de al treilea luptător pentru dreapta credință a fost țăranul Nicolae Oprea născut în Săliștea Sibiului. Tată de familie, plugar, mirean și bun creștin, gata de jertfă pentru credința străbună, fericitul Oprea a primit, ca pe o mare cinste, sarcina să ducă "la împăratul", plângerile românilor: "Noi cerem, ziceau ei, în numele poporului, vlădica de legea noastră."

​La început, curajul și îndrăzneala românilor au fost întâmpinate cu amenințări și izgoniri. Cu timpul, ele s-au repetat și au stârnit o prigonire și multe întemnițări. În cele din urmă, în loc să i se împlinească cererile, fericitul Oprea a fost închis pe viață, în vestita temniță de la Kuffstein, și nu s-a mai întors niciodată, primind cununa nemuritoare a Mucenicilor.

​La 21 octombrie 1948, însă, printr-o uluitoare întorsătură a Providenței, frații noștri buni, uniți de atunci, s-au desfăcut de Roma și s-au întors acasă, la Biserica noastră strămoșească, maica noastră de obște și a praznicului zilei de astăzi. Dumnezeului nostru, slavă!

​Bibliografie

1. ​Proloagele de la Ohrida — Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumenița.
2. ​Sinaxarul Bisericii Ortodoxe — Pomenirea Sfinților Cuvioși Mărturisitori Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara, și a Sfântului Mucenic Oprea Miclăuș (21 Octombrie).
3. ​Mineiul pe Octombrie — Slujba și Pomenirea Sfinților Mărturisitori Visarion, Sofronie și Oprea, Editura IBMO.
4. ​Patericul Românesc — Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria.
5. ​Patericul Atonit — Cuvioși părinți ai Sfântului Munte Athos și mărturisitori ai Ortodoxiei.

​Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda

Data: 21.10.2026