Cuvioasa Parascheva (Petka) a Serbiei


 



​Sfânta Parascheva (Paraschevi) cea Nouă s-a născut într-o familie evlavioasă, trăind în secolul al XI-lea în satul Epivato, între Silistra și Constantinopol. Fratele ei mai mare Eftimie a devenit monah, iar mai târziu a fost hirotonit Episcop de Matidia. Într-o zi, pe când asista la slujbele dumnezeiești, cuvintele Domnului i-au străpuns inima ca o săgeată: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine" (Mt 16:24). Din acel moment a început să-și împartă hainele celor nevoiași, pentru care a îndurat multă întristare de la familia ei.

​La moartea părinților ei, sfânta a fost tunsă în monahism la vârsta de cincisprezece ani. S-a retras în pustia Iordanului, unde a trăit viața ascetică până la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Un înger al Domnului i-a poruncit să se întoarcă în patria ei, așa că a stat la Epivato timp de doi ani.

​Sfânta Parascheva s-a mutat la Domnul la vârsta de douăzeci și șapte de ani și a fost îngropată lângă mare. Din cauza multelor minuni care au avut loc la mormântul ei, moaștele ei au fost descoperite și găsite nestricăcioase. Au fost așezate în biserica Sfinților Apostoli de la Epivato, unde au rămas aproximativ 175 de ani.

​Moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate la Târnovo, Bulgaria, în 1223 și așezate în catedrală. Patriarhul Eftimie i-a scris Viața și a stabilit ziua pomenirii ei la 14 octombrie. Turcii au ocupat Bulgaria în 1391, iar moaștele ei au fost date lui Mircea cel Bătrân, Domnul Țării Românești (unul din districtele României). În 1394 moaștele au fost date Prințesei Angelina a Serbiei (30 iulie), care le-a adus la Belgrad. Timp de 120 de ani moaștele Sfintei Parascheva s-au odihnit la Constantinopol în catedrala patriarhală.

​La 13 iunie 1641, moaștele ei nestricăcioase au fost transferate la mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi din Iași, în România, unde au avut loc multe vindecări. La 26 decembrie 1888, după ce au fost salvate dintr-un incendiu, moaștele Sfintei Parascheva au fost din nou mutate. De data aceasta au fost așezate în noua catedrală din Iași, unde rămân până în ziua de astăzi.

​Sursă: www.oca.org

​Listă Bibliografică

  1. ​Biblia sau Sfânta Scriptură (Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă).
  2. ​Proloagele de la Ohrida, Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumenița (Pomenirea Cuvioasei Parascheva - Petka).
  3. ​Proloagele (Sinaxarul Bisericii Ortodoxe), Viața și Pătimirea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea Nouă de la Iași (14 Octombrie).
  4. ​Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viețile Sfinților pe luna Octombrie, Ed. Episcopiei Romanului.
  5. ​Mitropolitul Dosoftei, Viața și petrecerea sfinților, Iași.
  6. ​Sfântul Teofan Zăvorâtul, Gânduri pentru fiecare zi din an, Editura Sophia.
  7. ​Istoria Bisericii Ortodoxe Române - Aducerea Moaștelor Sfintei Parascheva la Iași (1641), Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.
  8. ​Mitropolitul Augustin de Florina, Picături duhovnicești - Predici la praznicul Cuvioasei Parascheva, Editura Bizantină.
  9. ​Revista Viața Spirituală, Arhiva de articole despre evlavia și minunile Cuvioasei Parascheva.

​Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda, Buzău

Data: 14 Octombrie 2026

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina