Pilda hainei dăruite și a inimii curate

 

​Se povestește că pe vremea când Sfânta Parascheva era doar o copilă, mergând la biserică, a auzit rostindu-se cuvintele Mântuitorului din Sfânta Evanghelie: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-I urmeze Mie” (Marcu 8, 34).

​Ieșind din biserică, a întâlnit un copil sărac, desculț și înfrigurat. Fără să stea pe gânduri, Parascheva și-a scos haina ei frumoasă și i-a dat-o acelui copil, îmbrăcându-se ea în hainele lui vechi. Părinții au certat-o pentru fapta ei, dar Sfânta a făcut acest lucru de mai multe ori, simțind că haina îmbrăcată pe trupul celui lipsit devine o haină de lumină pentru suflet.

​Anii au trecut, iar Sfânta Parascheva s-a retras în pustie, trăind în rugăciune, post și tăcere, neavând nimic din avuțiile acestei lumi. Iar când și-a dat sufletul în mâinile Domnului, trupul ei a rămas tăinuit în pământ până ce Dumnezeu l-a descoperit credincioșilor ca pe o vistierie de tămăduiri și binecuvântare.

​Învățătura Sfinților Părinți

​Sfântul Ioan Gură de Aur ne amintește tâlcul acestei milostenii curate:

​„Milostenia nu se măsoară după mărimea darului, ci după dragostea și curăția inimii celui ce dă. Când îmbraci pe cel gol, pe Hristos Îl îmbraci.”

​Iar Sfânta Scriptură ne dăruiește lumina acestei zile:

​„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5, 8)

​Morala pildei

​Adevărata bogăție a omului nu constă în bunurile pe care le adună pentru sine, ci în ceea ce dăruiește din suflet celor aflați în nevoie. Fiecare act de milostenie făcut cu smerenie și fără părere de rău dezbracă sufletul de egoism și îl îmbracă în harul divin. Prin dăruire, nu pierdem nimic, ci ne îmbogățim în Dumnezeu.