Pilda celor două vase de lut

 

I

A fost odată un bătrân sihastru care trăia la marginea unei păduri și purta zilnic două vase mari de lut pe umeri pentru a aduce apă de la un izvor îndepărtat. Unul dintre vase era perfect și aducea mereu cantitatea întreagă de apă. Celălalt vas avea o crăpătură fină pe o parte și, până ajungea bătrânul la chilie, pierdea jumătate din apă.

Timp de mulți ani, vasul cel crăpat s-a simțit rușinat și nevrednic. Se vedea nefolositor și plin de scăderi în comparație cu vasul cel desăvârșit, care se mândrea tăcut cu destoinicia lui.

Într-o zi, vasul cel crăpat nu a mai răbdat și i-a spus bătrânului sihastru cu întristare: — Părinte, mă simt nevrednic... Din cauza crăpăturii mele, munca ta este în zadar și aduci acasă doar jumătate din apa pe care o car.

Bătrânul a zâmbit cu blândețe și i-a răspuns: — Când ne vom întoarce astăzi de la izvor, te rog să privesti cu atenție marginea drumului pe partea ta.

Urcând dealul spre chilie, vasul a privit și a văzut că pe partea lui de drum creșteau cele mai frumoase și înmiresmate flori de câmp, în timp ce pe cealaltă parte pământul era uscat și bătătorit.

Bătrânul i-a spus atunci: — Am știut de la început de crăpătura ta și am presărat semințe de flori pe marginea drumului, doar pe partea ta. În fiecare zi, în timp ce urcam spre casă, tu le-ai udat fără să știi. Datorită pământului udat de tine, am putut împodobi mereu icoana Maicii Domnului cu aceste flori frumoase. Fără neputința ta, chiliei mele i-ar fi lipsit această frumusețe.

Morala

Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda

Dumnezeu nu caută desăvârșirea noastră trupească sau absența oricărei slăbiciuni, ci primește cu dragoste smerenia și inima noastră frântă. Ceea ce noi privim ca fiind neputință sau neajuns, Harul Domnului poate transforma în izvor de frumusețe și de binecuvântare pentru cei din jur, căci Puterea Lui în neputință se desăvârșește.

Dorești să adaptez pilda sau morala pentru o temă anume ori pentru un format de publicare specific?