SFINȚII CUVIOSI RAFAIL ȘI PARTENIE DE LA AGAPIA

 

​În salba de duhovnicie a Moldovei, Mănăstirea Agapia Veche (Agapia din Deal) rămâne un străvechi și sfânt așezământ călugăresc, unde mireasma rugăciunii neîncetate și viața de aspră nevoință au plămădit mari făclii ale Ortodoxiei românești. Dintre sihaștrii care au sfințit aceste locuri, Sfinții Cuvioși Rafail și Partenie se înalță ca două făclii de lumină nestinsă ale izihasmului și ale mântuirii. 

​Sfântul Cuvios Rafail de la Agapia (secolele XVI–XVII)

​Născut, după unele izvoare, în satul Bursucani din ținutul Bârladului (sau în ținutul Neamțului), din părinți virtuoși și credincioși, tânărul Rafail a simțit de timpuriu chemarea la viața îngerească. Auzind de faima duhovnicească a călugărilor din „Mănăstirea lui Agapie”, a lăsat lumea și s-a făcut ucenic al marelui sihastru Eufrosin. 

​A primit tunderea în monahism cu numele de Rafail (care se tâlcuiește „Dumnezeu aduce vindecare”). Sporind necontenit în ascultare, post și rugăciunea lui Iisus, a urcat pe Muntele Scaunele, unde s-a însingurat în inima pustiei. Pentru adânca sa smerenie și viață curată, Dumnezeu l-a învrednicit de darul preoției, al izgonirii duhurilor necurate, al cunoașterii gândurilor și al străvederii. A devenit un neîntrecut dascăl al rugăciunii inimii și părinte duhovnicesc atât pentru sihaștri, cât și pentru credincioșii din satele Moldovei. În vechile sinodice, este pomenit drept „Fericitul Stareț Rafail”. 

​Trecând la Domnul la o vârstă înaintată (în jurul anilor 1640–1645), trupul său a fost îngropat cu cinste. La dezgropare, moaștele sale au fost aflate întregi, pline de bună mireasă și făcătoare de minuni, fiind așezate în biserică spre închinare. Marele Mitropolit Dosoftei al Moldovei a venit personal și s-a închinat la sfintele sale moaște, lăsând mărturie scrisă în Viețile Sfinților (1686): „...și din Rumîni mulți sunt carii am și văzut viața și traiul lor, dar nu s-au căutat, fără numai Daniil de Vooroneț și Rafail de Agapia, și am sărutat și sfintele moștii”. 

​Sfântul Cuvios Partenie de la Agapia (†1660)

​Continuator al aceleiași tradiții isihaste, Sfântul Cuvios Partenie s-a format ca ucenic al marilor sihaștri din Muntele lui Agapie la începutul secolului al XVII-lea. Luând din tinerețe jugul lui Hristos în Mănăstirea Agapia Veche, s-a retras ulterior la adâncă liniște în Muntele Scaunele. 

​Prin priveghere de toată noaptea, post neîncetat și rugăciunea din inimă, Cuviosul Partenie a biruit ispitele vrăjmașului și a primit de la Dumnezeu darul tămăduirii bolilor și al alungării duhurilor necurate. Rămânând obștea fără povățuitor, a primit preoția și a devenit un vestit egumen, păstorind deopotrivă cu smerenie pe călugării din schit și pe sihaștrii din pustie. 

​Strămutat la cereștile lăcașuri în anul 1660, a fost îngropat în „Livada Părinților”. Proslăvit de Dumnezeu prin minuni, moaștele sale au fost așezate în biserică, unde au fost de asemenea sărutate cu evlavie de Mitropolitul Dosoftei. 

​Tainica ocrotire și canonizarea

​Din cauza năvălirilor străine și a vitregiilor vremurilor (năvălirile turcești), moaștele ambilor cuvioși au fost ascunse de părinți în locuri tăinuite din munți, rămânând ascunse până în zilele noastre. Cu toate acestea, amintirea și evlavia credincioșilor pentru acești doi mari mari făcători de minuni au rămas vii peste veacuri. 

​Apreciind viața lor sfântă și evlavia poporului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat oficial în anul 2008, stabilind ca zi de comună prăznuire data de 21 iunie. 

​Sfinților Cuvioși Părinți Rafail și Partenie, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi! 

​Bibliografie

1. ​Patericul Românesc – Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria / Editura Episcopiei Romanului.

1. ​Sfinți români și apărători ai Legii strămoșești – Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, E.I.B.M.B.O.R., București, 1987 (Diac. I. Ivan, Cuviosul Rafail de la Agapia, p. 357-361).

1. ​Biblia sau Sfânta Scriptură – Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.

1. ​Minaiul pe Iunie – Slujba Sfinților Cuvioși Rafail și Partenie de la Agapia (21 iunie), Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.

1. ​Viețile Svinților sau Prologariu – Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, Iași, 1686.

​Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda