Luna iulie în 20 zile: suirea la Cer, cu căruța de foc, a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul. (895 î.Hr)

 

​Acesta era feciorul lui Sovac, preotul Legii vechi, locuind în cetatea Tesve, din Galaad, de dincolo de Iordan, de unde și numele Proorocului, Ilie Tesviteanul, și a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea lui Ahab, regele evreilor.

​Acest rege își luase de soție o prințesă feniciană, Isabela din Sidon, femeie de alt neam și închinătoare lui Baal, zeul fenicienilor. Și ea îndemna pe rege să părăsească vechea credință a iudeilor, în Dumnezeul cel adevărat, și să se închine lui Baal, nu numai el, ci să silească tot poporul să-l urmeze, întorcându-se la păgânătate. Deci, regele, prețuind mai mult deșartă frumusețe a femeii, decât mântuirea sufletului său, a părăsit credința cea bună și îmbrățișând el însuși legea idolească, a dat porunca, și mult ajutor, spre aducerea poporului credincios la închinarea idolilor, prigonind pe apărătorii dreptei credințe, ridicând capiști idolești, pretutindeni pe pământul lui Israel, și ținând în mare cinste pe preoții lui Baal.

​I-a ridicat atunci, la chemarea Domnului, Ilie Proorocul și, venind la curtea regelui, îl mustră, prin cuvintele aspre, pentru rătăcirea lui. Dar văzând că nu poate aduce pe rege la calea cea dreaptă a credinței strămoșești, l-a vestit că se va abate asupra țării o foamete mare, care va ține trei ani și jumătate, ca pedeapsă pentru lepădarea lui de credință. Regele, căutând să-l omoare, Proorocul Domnului s-a ascuns, în cele din urmă, în Fenicia, unde mânia regelui nu-l mai putea atinge.

​După trei ani și jumătate însă Proorocul s-a întors la curtea lui Ahab. Cu jertfă adusă pe muntele Carmel, Proorocul a dovedit că străvechea credință, pe care o apără el, era credința cea adevărată. Poporul însuși, văzând minunata dovadă a Proorocului, a strigat: "Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat". Și, prinzând pe slujitorii cei mincinoși ai lui Baal, i-a ucis, ca să nu mai înșele pe nimeni. Și foametea a încetat, printr-o ploaie binecuvântată, la rugăciunea Proorocului.

​Marele Prooroc Ilie a săvârșit multe alte fapte minunate: A înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului, a văzut pe Dumnezeu, la muntele Horeb "în vânt subțire", pe cât este cu putința omului a-L vedea, a despărțit Iordanul, lovindu-l cu cojocul, trecând ca pe uscat, și a stat înaintea lui Hristos, la Schimbarea Lui la Față, pe Tabor. Iar, când s-au sfârșit zilele Proorocului Ilie, a fost ridicat la ceruri într-un vârtej de flăcări și într-un car de foc. Sfânta Scriptură și tradiția Bisericii ne spun că Sfântul Ilie va veni, iarăși, pe pământ, la sfârșitul veacurilor, ca Înainte mergător, la cea de a doua venire a lui Hristos, în slavă.

​Listă biografică

• ​Proloagele (Sfintele Proloage), Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (lucrare patristică și hagiografică de capăt, conținând viețile sfinților și sinaxarul zilei de 20 iulie).
• ​Proloagele de la Ohrida, de Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumenița (colecție de lecturi duhovnicești și sinaxar istoric detaliat privind ridicarea la Cer și minunile Sfântului Prooroc Ilie).
• ​Sfânta Scriptură (Biblia Ortodoxă), Editura IBMO (3 Regi, 4 Regi, Sirah 48:1-15, Evanghelia după Matei 17:3).
• ​Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viețile Sfinților pe luna Iulie, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor (istorisire hagiografică despre confruntarea de pe Muntele Carmel, secetă și carul de foc).