VECERNIA
1 Atunci profetul Ilie, Tesviteanul din Tesva Galaaduluia, a zis către Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, în fața Căruia stau eu: În acești ani nu va fi nici rouă și nici ploaie decât numai când voi zice eu“b. 2 Și a fost cuvântul Domnului către Ilie: 3 „Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te la pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.c 4 Apă vei bea din acel pârâu, iar eu le voi porunci corbilor să te hrănească acolo“. 5 Iar Ilie a făcut după cuvântul Domnului și s'a așezat la pârâul Cherit, în fața Iordanului. 6 Corbii îi aduceau pâine dimineața și carne seara, iar apă bea din pârâu. 7 Și a fost că, după o vreme, pârâul a secat, nefiind ploaie pe pământ. 8 Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: 9 „Ridică-te și du-te la Sarepta Sidonului; iată, eu i-am poruncit unei femei văduve să te hrănească“.d 10 Iar el s'a ridicat și s'a dus la Sarepta și a ajuns la poarta cetății; și, iată, acolo era o femeie văduvă adunând vreascuri; iar Ilie a chemat-o și i-a zis: „Adu-mi oleacă de apă într'un vas, ca să beau!“ 11 Ea a plecat ca să-i aducă, dar Ilie a chemat-o și i-a zis: „Adu-mi în mână și o bucată de pâine!“ 12 Dar femeia i-a zis: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că nu am nici o azimă, ci doar o mână de făină într'un vas și puțin untdelemn într'un urcior; iată, adun câteva vreascuri și mă duc să o gătesc pentru mine și pentru copiii meie și vom mânca și vom muri.“ 13 Atunci Ilie i-a zis: „Cutează!; intră și fă așa cum ai zis; dar de acolo să faci mai întâi pentru mine o azimă mică și să mi-o aduci; iar pentru tine și copiii tăi vei face la urmă. 14 Căci așa grăiește Domnul:Făina din vas nu va scădea
și untdelemnul din urcior nu se va împuțina
până în ziua când Domnul
va da ploaie pe pământ“. 15 Iar femeia s'a dus și a făcut întocmai; și au mâncat, ea, el și copiii ei; 16 și făina din vas nu a scăzut și untdelemnul din urcior nu s'a împuținat, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin gura lui Ilie.f 17 Și a fost că după aceea s'a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei; iar boala lui a fost atât de grea, încât n'a mai rămas în el nici o suflare. 18 Atunci ea a zis către Ilie: „Ce-ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? ai venit la mine să-mi pomenești păcatele și să-mi omori fiul?“ 19 Iar Ilie i-a zis femeii: „Dă-mi-l pe fiul tău!“ Și i l-a luat de la sân și l-a urcat în odaia în care locuia el și l-a întins pe pat. 20 Și a strigat Ilie și a zis: „O, Doamne, Tu, martorul femeii la care locuiesc, Tu i-ai făcut rău omorându-i fiul!“g 21 Și a suflat de trei ori asupra copilului și L-a chemat pe Domnul, zicând: „O, Doamne, Dumnezeul meu, sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“ 22 Și așa s'a făcut, și copilul a dat glas; 23 iar el l-a coborât în casă din odaia de deasupra și i l-a dat mamei sale. Și a zis Ilie: „Vezi, fiul tău trăiește“. 24 Iar femeia a zis către Ilie: „Iată, acum știu că ești un om al lui Dumnezeu și că adevărat este în gura ta cuvântul Domnului“. A Cartea a treia a Regilor 18, 1, 17-42, 45-46; 19, 1-10, 15-16
1 Și a fost că după multe zile, în anul al treilea a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: „Du-te și i te înfățișează lui Ahab, iar Eu voi aduce ploaie pe fața pământului“.
17 Și a fost că atunci când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: „Tu ești cel care-l răzvrătești pe Israel?“ 18 Dar Ilie a zis: „Nu eu îl răzvrătesc pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, prin aceea că L-ați părăsit pe Domnul, Dumnezeul vostru, și ați mers după baali. 19 Și acum, trimite și adună la mine întregul Israel pe muntele Carmela, și pe cei patru sute cincizeci de profeți nerușinați ai lui Baal și pe cei patru sute de profeți ai tufișurilor, care mănâncă la masa Izabelei!“ 20 Ahab a trimis atunci la tot Israelul; și toți profeții s'au adunat pe muntele Carmel. 21 Iar Ilie s'a apropiat de ei toți. Și le-a zis Ilie: „Până când veți șchiopăta din amândouă gleznele?b Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; dar dacă este Baal, mergeți după el!“ Dar poporul n'a răspuns nimic. 22 Și a zis Ilie către popor: „Eu singur am rămas profet al Domnului; profeții lui Baal sunt patru sute cincizeci, iar profeții tufișurilor sunt patru sute. 23 Dați-ne doi boi: ei să-și aleagă unul, să-l taie în bucăți și să-l așeze deasupra lemnelor, dar foc să nu pună; iar eu îl voi rândui pe celălalt bou, dar foc nu voi pune. 24 Voi să strigați numele dumnezeilor voștri, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu; ei bine, Dumnezeul care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu“. Și întregul popor a răspuns, zicând: „Bun e cuvântul pe care l-ai grăit!“ 25 Iar Ilie le-a zis profeților rușinii: „Alegeți-vă un bou și jertfiți voi întâi - fiindcă sunteți mulți!c - și chemați numele dumnezeului vostru; dar foc să nu puneți!“ 26 Iar aceia au luat un bou și au făcut așa și de dimineața până la amiază au chemat numele lui Baal, zicând: „Auzi-ne, Baale, auzi-ne...!“ Și nici că glas a fost, și nici auz.d Și alergau bezmeticie în jurul jertfelnicului pe care-l făcuseră. 27 Și se făcuse amiază, iar Ilie Tesviteanul își bătea joc de ei, zicând: „Strigați cât vă ține gura, că el e dumnezeu; poate că se gândește, ori că s'a apucat de vreo oarecare treabă, ori poate că doarme... ca să se trezească...“. 28 Iar ei strigau cu glas mare și - după obiceiul lor - se tăiau cu cuțitelef și se loveau cu bice până ce le dădea sângeleg. 29 Și au tot profețit până'n seară, la vremea jertfei; și nici că glas a fost, și nici auz. Atunci Ilie Tesviteanul a grăit către profeții urâciunilor, zicând: „Dați-vă acum la o parte, ca să-mi aduc și eu jertfa!“ Iar ei s'au dat de-o parte, mai încolo. 30 Iar Ilie a zis către popor: „Apropiați-vă de mine!“ Și întregul popor s'a apropiat de el. 31 Atunci Ilie a luat douăsprezece pietre - după numărul semințiilor lui Israel, așa cum Domnul îi spusese: „Israel va fi numele tău“h - 32 și a zidit pietrele întru numele Domnului și a vindecat jertfelnicul care fusese dărâmati; iar împrejurul jertfelnicului a săpat un șanț în care ar fi încăput două măsuri de sămânțăj; 33 și a îngrămădit lemnele pe jertfelnicul pe care-l făcuse și a tăiat bucățile [de carne] menite arderii-de-tot și le-a așezat deasupra lemnelor și le-a rânduit pe jertfelnic. 34 Și a zis: „Aduceți-mi patru vedre de apă și vărsați-le peste jertfă și peste lemne!“ Și au făcut așa. Și a zis: „Faceți-o a doua oară!“ Și au făcut-o a doua oară. Și a zis: „Faceți-o a treia oară!“ Iar ei au făcut-o a treia oară. 35 Apa alerga împrejurul jertfelnicului, iar șanțul se umpluse de apă. 36 Ilie și-a ridicat atunci glasul către cer și a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel, auzi-mă, Doamne, și răspunde-mi astăzi cu foc, ca să cunoască tot poporul că Tu ești Domnul, Dumnezeul lui Israel, și că eu sunt robul Tău și că de dragul Tău am făcut eu lucrurile acestea! 37 Auzi-mă, Doamne, auzi-mă cu foc, ca să cunoască acest popor că Tu ești Domnul Dumnezeu și că Tu ai întors la Tine inima acestui popor!“ 38 Atunci foc a căzut din cer de la Domnul și a mistuit jertfa și lemnele și apa care era în șanț; focul a lins pietrele și lutul. 39 Și întregul popor a văzut și a căzut cu fața la pământ și a zis: „Cu adevărat, Domnul este Dumnezeu; Domnul Acesta este Dumnezeu!“ 40 Și a zis Ilie către popor: „Prindeți-i pe profeții lui Baal, încât nici unul din ei să nu scape!“ Și i-au prins, iar Ilie i-a dus la pârâul Chișonului și acolo i-a înjunghiat.k 41 După aceea i-a zis Ilie lui Ahab: „Du-te și mănâncă și bea, că se aude vuiet de ploaie!“ 42 Și s'a dus Ahab să mănânce și să bea. Iar Ilie s'a urcat pe Carmel și, plecându-se la pământ, și-a pus fața între genunchi
45 Și a fost că între timp cerul s'a înnegrit de nori și de vânt; și a fost ploaie mare. Iar Ahab a înhămat și s'a dus la Izreel. 46 Și mâna Domnului era peste Ilie. Acesta, încingându-și mijlocul, a alergat înaintea lui Ahab în Izreel.
1 Iar Ahab i-a spus Izabelei, femeia sa, tot ceea ce făcuse Ilie, și cum îi omorâse pe profeți cu sabia. 2 Atunci Izabela a trimis la Ilie și a zis: „Tu ești Ilie, iar eu sunt Izabela: așa să-mi facă mie dumnezeu - ba încă mai mult - dacă mâine la vremea aceasta nu voi face cu viața ta ceea ce ai făcut tu cu viața fiecăruia dintre ei!“ 3 Iar Ilie s'a temut și s'a ridicat să-și scape viața și a venit la Beer-Șeba, în țara lui Iuda, unde și-a lăsat servul.a 4 Și a mers în pustie, cale de o zi; și a venit și s'a așezat sub un ienupărb și-și ruga moartea, zicând: „Destul îmi este acum! Ia-mi, Doamne, viața, că nu sunt eu mai bun decât părinții mei!“ 5 Și s'a culcat și a adormit acolo, sub copac. Și, iată, Cinevac S'a atins de el și i-a zis: „Scoală-te și mănâncă!“ 6 Ilie s'a uitat și, iată, lângă căpătâiul său era o azimă de orz și un urcior cu apă. Și s'a sculat și a mâncat și a băut și a adormit din nou. 7 Iar îngerul Domnului s'a întors și l-a atins din nou și i-a zis: „Scoală-te și te hrănește, că lungă îți este calea!“ 8 Iar el s'a sculat și a mâncat și a băut; și în puterea acelei hrane a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la muntele Horebd. 9 Acolo a intrat în peșterăe și a locuit în ea. Și, iată, cuvântul Domnului a fost către el și i-a zis: „Ce faci aici, Ilie?“ 10 Iar Ilie a zis: „Mare râvnă am avut pentru Domnul Atotțiitorul, de vreme ce fiii lui Israel Te-au părăsit și Ți-au dărâmat jertfelnicele, iar pe profeții Tăi i-au ucis cu sabia; eu singur am rămas, iar ei caută să-mi ia viața“.
15 Și a zis Domnul către el: „Du-te, întoarce-te pe calea ta și mergi pe calea din pustia Damascului; și te vei duce și-l vei unge pe Hazael rege peste Siria. 16 Pe Iehu, fiul lui Nimși, îl vei unge rege peste Israel; iar pe Elisei, fiul lui Șafat din Abel-Mehola, îl vei unge profet în locul tău. Cartea a treia a Regilor 19, 19-20; Cartea a patra a Regilor 2, 6-14
19 Iar el a plecat de acolo și l-a aflat pe Elisei, fiul lui Șafat, care ara cu boii: douăsprezece perechi de boi erau înaintea lui, iar el în urma celei de a douăsprezecea; și a mers Ilie la el și și-a aruncat cojocul asupră-ih. 20 Atunci Elisei a lăsat boii și a alergat după Ilie și a zis: „Îi voi săruta pe tatăl meu și pe mama mea și voi veni după tine!“ Iar acela i-a zis: „Întoarce-te, că am treabă cu tine!“
6 Și i-a zis Ilie: „Stai aici, căci Domnul m'a trimis la Iordan“. Dar Elisei a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău dacă te voi lăsa singur!“ Așa că s'au dus amândoi, 7 precum și cincizeci de oameni dintre fiii profeților, care au stat în față, la oarecare depărtare, în timp ce ei amândoi ședeau lângă Iordan. 8 Acolo Ilie și-a luat cojocul și l-a făcut vălătuc și a lovit apa; iar apa s'a despărțit într'o parte și în alta, așa că ei amândoi au trecut ca pe uscat. 9 Și a fost că după ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: „Cere ceea ce vrei să fac pentru tine mai înainte de a fi eu luat prin ridicare de la tine“. Iar Elisei a zis: „Duhul care este în tine să fie îndoit peste mine“. 10 Iar Ilie a zis: „Greu lucru ai cerut: dacă mă vei vedea atunci când voi fi luat prin ridicare de la tine, așa îți va fi; dar dacă nu mă vei vedea, nu-ți va fi așa“. 11 Și a fost că'n timp ce mergeau și vorbeau, iată, un car de foc și cai de foc i-au despărțit unul de altul: în vârtej de vânt, Ilie era luat prin ridicare, ca și cum ar fi fost la cer.e 12 Iar Elisei privea și striga: „Părinte, părintef, carul lui Israel, și călărețul lui!...“. Și nu l-a mai văzut. Și, apucându-și hainele, le-a sfâșiat în douăg. 13 Apoi a ridicat cojocul lui Ilie, care căzuse de la acesta asupra lui Elisei. Și s'a întors Elisei și a stat pe malul Iordanului; 14 și a luat cojocul lui Ilie - cel ce căzuse asupră-i - și a lovit apa, dar ea nu s'a despărțit. Și a zis: „Unde este acum Dumnezeul lui Ilie?“ Și a lovit apa, ea s'a despărțit într'o parte și în alta, iar Elisei a trecut.
Comentarii
Trimiteți un comentariu