Pomenirea Sfintei Mari Mucenițe Marina

 

​Sfânta Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinți păgâni. La vârsta de doisprezece ani, Marina a aflat cele despre Stăpânul Iisus Hristos, Domnul: despre întruparea Lui din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, despre minunile Lui nenumărate, despre patima Lui pe cruce și despre slăvită învierea Lui.

​Inima ei tânără s-a înflăcărat de dragostea pentru Hristos și a luptat în inima ei hotărârea de a nu se mărita niciodată, ci de a-și închina toată viața lui Hristos Domnul, cu dorința de a muri ca muceniță a Lui, botezându-se cu botezul sângelui.

​Tatăl ei a urât-o pentru credința ei creștină și nu a mai socotit-o ca pe fiica lui.

​Cezarul locului, Olymbrius, aflând de la Marina că este creștină, mai întâi a voit să o ia de soție. Când Marina a refuzat, el i-a poruncit ca să se plece și să se închine idolilor.

​Atunci Sfânta Marina i-a zis:

​«Nu mă voi pleca înaintea idolilor, nici voi jertfi înaintea unora care nu suflă și sunt morți, care nu se cunosc pe ei înșiși, nici pot să își dea seama dacă oamenii îi cinstesc sau îi necinstesc. Eu nu le voi da lor cinstea care se cuvine doar Unuia Dumnezeu, Făcătorul meu. »

​Atunci Olymbrius a dat-o pe Marina la chinuri, iar după ce a umplut-o de sânge din cap până în picioare a aruncat-o în temniță.

​În temniță Marina s-a rugat lui Dumnezeu. După rugăciune, în celulă a intrat diavolul, care luând chipul unui șarpe sinistru i s-a încolăcit în jurul capului. Când Marina s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, șarpele a crăpat și s-a făcut nevăzut. Atunci pe Marina a înconjurat-o o lumină cerească, care a făcut parcă să se topească pereții închisorii și tavanul, în locul acela arătându-se o cruce nespus de înaltă. În vârful Crucii se afla o porumbiță albă, care zicea cu glas:

​"Bucură-te, Marino, porumbiță cuvântătoare a lui Hristos, fiică a Sionului celui de sus, căci iată ziua bucuriei tale s-a apropiat!"

​Atunci Sfânta Marina s-a vindecat desăvârșit de toate rănile și durerile ei, cu puterea lui Dumnezeu.

​Dementul jude a schinguit-o atunci bestial în toată ziua următoare, aruncând-o și în foc și în apă, dar Sfânta Marina a îndurat toate ca și când ar fi fost în trup străin. La urmă judecătorul a osândit-o la moarte prin decapitare.

​Mai înaintea morții ei Stăpânul Hristos a venit la ea, înconjurat de îngeri. Ea a fost decapitată în timpul împărăției lui Dioclețian, dar cu sufletul și cu puterea ea a rămas vie și pe pământ și în ceruri.

​Mâna Sfintei Marina odihnește la Mânăstirea Vatopedi din Sfântul Munte Athos. Sfânta Marina are și o mânăstire închinată ei, în care se află și parte din sfintele ei moaște făcătoare de minuni, situată în vârful Muntelui Langa din Albania, cu vedere spre Lacul Ohrid. Nenumărate minuni s-au lucrat și se lucrează încă în această Sfântă Mânăstire, cărora le stau martori nu doar creștinii, ci și musulmanii. Așa de mult au respectat turcii acest sfânt locaș, încât nu au îndrăznit niciodată să tulbure nici obștea mânăstirii, nici să confiște proprietățile ei. Într-o vreme paznicul mânăstirii a fost chiar un turc musulman.

​Bibliografie:

• ​Proloagele de la Ohrida