VECERNIA

 

Facere 28, 10-17

¹⁰ Iar Iacov ieșind din Beer-Șeba, s-a dus în Haran. ¹¹ Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfințise soarele. Și luând una din pietrele locului aceluia și punându-și-o căpătâi, s-a culcat în locul acela. ¹² Și a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. ¹³ Apoi S-a arătat Domnul în capul scării și i-a zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, și Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ți-l voi da ție și urmașilor tăi. ¹⁴ Urmașii tăi vor fi mulți ca pulberea pământului și tu te vei întinde la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi, și se vor binecuvânta întru tine și întru urmașii tăi toate neamurile pământului. ¹⁵ Iată, Eu sunt cu tine și te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta și nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ți-am spus». ¹⁶ Iar când s-a deșteptat din somnul său, Iacov a zis: «Domnul este cu adevărat în locul acesta și eu n-am știut!» ¹⁷ Și, spăimântându-se Iacov, a zis: «Cât de înfricoșător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!». 

Prorocia lui Iezechiel 43, 26-27; 44, 1

²⁶ Șapte zile să facă ispășire pentru jertfelnic, să-l curețe și să-l sfințească. ²⁷ Iar după sfârșitul acestor zile, în ziua a opta și mai departe, preoții vor înălța, pe jertfelnic, arderile de tot ale voastre și jertfele de împăcare și Eu Mă voi milostivi spre voi», zice Domnul Dumnezeu.

¹ Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, și aceasta era închisă.  

Pilde 9, 1-11

¹ Înțelepciunea și-a zidit casă rezemată pe șapte stâlpi, ² A înjunghiat vite pentru ospăț, a pregătit vinul cu mirodenii și a întins masa sa. ³ Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetății: ⁴ «Cine este neînțelept să intre la mine!» Și celor lipsiți de buna-chibzuială le zice: ⁵ «Veniți și mâncați din pâinea mea și beți din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii. ⁶ Părăsiți neînțelepciunea ca să rămâneți cu viață și umblați pe calea cea dreaptă a priceperii!» ⁷ Cel ce ceartă pe batjocoritor își atrage disprețul, și cel ce dojenește pe cel fără de lege își atrage ocara. ⁸ Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojenește pe cel înțelept, și el te va iubi. ⁹ Dă sfat celui înțelept, și el se va face și mai înțelept; învață pe cel drept, și el își va spori știința lui. ¹⁰ Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și priceperea este știința Celui Sfânt. ¹¹ Căci prin Domnul se vor înmulți zilele tale și se vor adăuga ție ani de viață. 

Ieșire 3, 1-8

¹ În vremea aceea, Moise păștea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Și depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; ² Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieșea dintr-un rug; și a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia. ³ Atunci Moise și-a zis: «Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuiește». ⁴ Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug și a zis: «Moise! Moise!». Și el a răspuns: «Iată-mă, Doamne!» ⁵ Și Domnul a zis: «Nu te apropia aici! Ci scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!» ⁶ Apoi i-a zis iarăși: «Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!» Și și-a acoperit Moise fața sa, că se temea să privească pe Dumnezeu. ⁷ Zis-a Domnul către Moise: «Am văzut necazul poporului Meu în Egipt și strigarea lui de sub apăsători am auzit și durerea lui o știu. ⁸ M-am pogorât dar să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, să-l scot din țara aceasta și să-l duc într-un pământ roditor și larg, în țara unde curge miere și lapte, în ținutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor și al Iebuseilor. 

Pilde 8, 22-30

²² Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. ²³ Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. ²⁴ Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. ²⁵ Înainte de a fi fost întemeiați munții și înaintea văilor eu am luat ființă. ²⁶ Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume, ²⁷ Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste fața adâncului, ²⁸ Când a întărit norii sus și izvoarele adâncului curgeau din belșug, ²⁹ Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste țărmuri și când El a așezat temeliile pământului, ³⁰ Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi și desfătându-mă fără încetare în fața Lui;