Catavasii la Duminica I din Postul Mare, a Ortodoxiei

 

Glasul al IV-lea.

Cântarea I:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Cântarea a III-lea:

Se veselește de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, și scăparea și întărirea.

Cântarea a IV-lea:

Ridicat pe Cruce văzându-le Biserica pe Tine, Soarele dreptății, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne!

Cântarea a V-lea:

Tu, Doamne, Lumina mea, în lume ai venit, Lumină sfântă, Care întorci din întunericul necunoștinței pe cei ce Te laudă cu credință.

Cântarea a VI-lea:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne! Strigă către Tine Biserica, de sângele jertfit demonilor curățindu-se, cu Sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.

Cântarea a VII-lea:

În cuptorul persienesc, tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credințe, mai mult decât văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Binecuvântat ești în biserica slavei Tale, Doamne!

Cântarea a VIII-lea:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-și Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a încuiat, și puterea focului au stins, cu fapta bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credință, strigând: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a IX-lea:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, unind firile cele osebite; pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.