Predică la Bunavestire

 

Iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele lui Iisus (Luca 1, 31)

Iubiți credincioși,

Astăzi răsună glas de bucurie în tot pământul. Astăzi Arhanghelul Gavriil îi vestește Fecioarei Maria că va lua în pântece și va naște în lume pe Fiul lui Dumnezeu, mântuirea întregului neam omenesc. Ziua de astăzi este mai sfântă și mai veselitoare decât toate zilele veacurilor, căci aduce bucurie și vestește mântuirea în toată lumea. Astăzi, Dumnezeu a căutat cu milă și cu îndurare din cer spre pământ și a auzit suspinele strămoșilor noștri și plângerea tuturor celor ce se chinuiau în iad de la începutul lumii.

Atât de adâncă este taina dumnezeiescului praznic, încât nici mințile serafimilor și ale heruvimilor nu o pot pătrunde. Această părere nu este a mea, ci a Bisericii lui Hristos care cântă: Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută. Dar oare a fost cu totul ascunsă de îngeri și de oameni această taină a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul? Nu! Căci a fost cunoscută de îngeri și revelată prin prooroci, însă în chip cu totul umbros. Căci îngerii au vestit-o patriarhilor, iar sfinții prooroci cu mult înainte prin tainice profeții mesianice au descoperit venirea Mântuitorului pe pământ. Dar ceea ce nici de îngeri, nici de oameni nu s-a știut, a fost chipul zămislirii lui Dumnezeu din Fecioară. Aceasta o adeverește iarăși Biserica prin cântarea: Iar minunea nașterii Tale, a o spune limba nu poate (Axion).

Dar să arăt mai întâi cum a luat ființă acest minunat praznic al Bunei Vestiri. Sfânta Evanghelie de la Luca ne spune: În luna a șasea - adică în luna martie, căci la evrei anul începe la 1 septembrie, - a fost trimis Arhanghelul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se numea Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: "Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei... (Luca 1, 26-28). Dar fecioara s-a spăimântat și s-a tulburat la vederea îngerului și mai ales la auzirea cuvintelor lui, și cugeta întru sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Iar îngerul Domnului, văzând-o pe dânsa așa de tulburată, i-a liniștit sufletul cu aceste cuvinte: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema (Luca 1, 30-32).

Fecioara Maria, aducându-și aminte cum șarpele a înșelat pe Eva și pe Adam în rai, gândea întru sine: "Oare ce este lucrul acesta, ce mi se arată? Vreo nălucire sau ispită? Să nu fie cumva vreo înșelăciune de la diavolul!" Apoi a zis către înger: "Văd chipul tău că te arăți mie ca un om, dar graiul și portul tău nu sunt din lumea aceasta. Mie îmi spui lucruri mari și minunate pe care nu le pricep cum ar putea să fie. Tu zici că Dumnezeu Se va sălășlui în mine, dar cum poate să încapă în mine Dumnezeu Care a creat toată zidirea și pe Care nici o făptură nu-L poate încăpea? În ce chip sunt cuvintele acestea de care eu mă mir și mă minunez?

Iar arhanghelul, voind a-i lămuri minunea cea mai presus de fire care va fi cu ea, i-a adus aminte de alte mari și preaslăvite minuni ale lui Dumnezeu din vechime și îi zise: "Adu-ți aminte, preafericită fecioară, că la Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputință (Luca 1, 37). Adu-ți aminte cum toiagul lui Aaron, uscat fiind, a odrăslit (Numerii 17, 8). Adu-ți aminte cum Sarra, femeia lui Avraam, stearpă și bătrână, a născut pe Isaac (Facere 21, 2-3). Adu-ți aminte cum Ana, mama ta, stearpă și ea fiind, te-a născut pe tine. Apoi, cum rugul, pe care l-a văzut Moise proorocul în muntele Sinai arzând cu pară de foc, nu se mistuia (Ieșire 3, 2). Așa și tu vei lua întru tine focul dumnezeiesc și nu te vei arde. Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri (Luca 1, 35). De vrei să te încredințezi și de altă minune mai nouă, du-te la rudenia ta, Elisabeta și vei vedea că și ea, fiind stearpă, este acum în a șasea lună de când a zămislit" (Luca 1, 36).

Ascultând cu mare atenție cuvintele dumnezeiescului arhanghel și înțelegând ce fel de chemare are ea de la Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria a primit cuvintele lui și hotărând din toată inima să asculte porunca lui Dumnezeu cea trimisă ei prin îngerul Gavriil, cu mare smerenie a zis: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! (Luca 1, 38). În clipa aceea, când Fecioara a acceptat porunca și a rostit cuvântul Fie mie după cuvântul tău!, S-a și zămislit Iisus Hristos în preacuratul ei pântece. Iată deci, cum a început prealuminatul praznic al Bunei Vestiri, pe care astăzi îl prăznuim. Odată cu începutul acestui dumnezeiesc praznic s-a început și plinirea planului lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc și al descoperirii tainei celei din veac ascunse și de îngeri neștiută.

Acest început al mântuirii noastre după toată dreptatea îl prăznuiește Biserica lui Hristos astăzi, cântând: "Astăzi este începătura mântuirii noastre și aflarea tainei celei din veac". Și iarăși: "Astăzi se binevestește pământului o mare bucurie". Cu adevărat, fraților, astăzi este ziua din luna a șasea în care prin Arhanghelul Gavriil, s-a adus bucuria cea mare a răscumpărării neamului omenesc. Arhanghelul a fericit-o pe Fecioara Maria, spunându-i mai întâi "Bucură-te!" și apoi "Ceea ce ești plină de har, că prin tine vine bucuria la toată lumea și întristarea neamurilor se risipește". Preacurata și Preasfânta Fecioară Maria este cu adevărat plină de har căci este comoara și vistieria tuturor darurilor Sfântului Duh; iar pentru a vă da seama de acest lucru și adevăr am să folosesc o asemănare între cetele îngerești și Maica Domnului.

Sfinții Maxim Mărturisitorul, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, Grigorie de Nâssa, Vasile cel Mare, Dionisie Areopagitul, ca și Sfântul Nicodim Aghioritul spun că îngerii au luat de la Dumnezeu o deosebită vrednicie și negrăite daruri dumnezeiești. Și dacă aceste preasfinte cete îngerești au o mare felurime de calități și daruri firești și spirituale și vrednicii date lor de Dumnezeu, apoi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria pe toate aceste cete îngerești le covârșește cu vrednicia, cu slava și cu darul (Luca 1, 28).

Îngerii, ceata cea mai de jos din cereasca ierarhie, au de la Dumnezeu darul și vrednicia de a sluji și ajuta la mântuirea sufletelor omenești și de a povățui pe oameni la viețuirea creștinească și cu fapte bune, pentru a îndeplini astfel voia lui Dumnezeu (Evrei 1, 7-14), iar Preasfânta și Preacurata Fecioară Maria, prin harul dat ei de la Dumnezeu, mai mult decât toți îngerii se roagă și povățuiește pe cei credincioși pe calea mântuirii, spune Sfântul Ioan Damaschin.

Arhanghelii, ca binevestitori, au darul de a descoperi tainele proorocilor și a face cunoscută voia lui Dumnezeu oamenilor. Dar Preasfânta Fecioară Maria încă din acest veac a luat de la Dumnezeu darul proorociei. Astfel, proorocind prin Duhul Sfânt, mai întâi a arătat slava ei viitoare, zicând: Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile (Luca 1, 48). Iar după ce a născut pe Mântuitorul, a covârșit cu sfințenia și cu darul toate cetele arhanghelilor. Îngerii din ceata sfintelor începătorii sunt mai mari peste cetele cele de jos și slujesc la îndreptarea a toată lumea și la păzirea tuturor conducătorilor, a țărilor, cetăților și a tuturor ținuturilor.

Apoi Preasfânta Fecioară Maria, fiind împărăteasa tuturor cetelor îngerești, cu sfintele și preaputernicile ei rugăciuni lucrează mai mult decât oricare ceată de îngeri la îndreptarea și mântuirea oamenilor și păzește prin rugăciunile ei toate popoarele lumii. Dacă îngerii din ceata sfintelor stăpânii au stăpânire asupra diavolilor și cu putere îi opresc și-i potolesc de a nu vătăma pe cineva din oameni cât ar voi ei, apoi câtă stăpânire nu are Preasfânta Fecioară Maria asupra diavolilor, care ispitesc pe oameni, oprind puterea lor de a face rău celor binecredincioși care o laudă și se închină ei cu credință și umilință?

Îngerii din ceata sfintelor puteri din cer, prin harul cel dat lor de Dumnezeu, pot să reverse darul făcător de minuni celor plăcuți ai lui Dumnezeu și să întărească pe oameni cu răbdare și tărie de suflet în necazurile și suferințele lor. Apoi cât dar și putere de facere de minuni nu are Maica Domnului și cât întărește și îmbărbătează în necazuri pe toți cei ce au dreaptă credință și o cheamă pe ea din inimă spre ajutor? Îngerii din ceata Domniilor au darul și puterea de la Dumnezeu de a domni peste ceilalți îngeri, care sunt mai jos decât ei, de a învăța pe oameni, de a stăpâni simțurile și patimile lor și a se face domni peste voile lor cele pătimașe. Apoi câtă putere nu are împărăteasa tuturor îngerilor și doamna lumii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, de a domni și împărăți lumea aceasta, de a povățui tot sufletul cel binecredincios și a stăpâni simțurile și poftele cele pătimașe pentru a ajunge, prin harul lui Dumnezeu, domni și împărați peste toate patimile și voile lor cele rele?

Ceata fericitelor tronuri, mai mult decât alte cete din cer, are darul de a se odihni și a purta pe Dumnezeu, după har, nu după ființă, căci după ființă este necuprins. Apoi care dintre îngeri și dintre oameni a odihnit și a purtat pe Dumnezeu mai mult decât Preasfânta Fecioară Maria, care a purtat în pântecele și în brațele ei pe Dumnezeu-Cuvântul, făcându-se prin aceasta scaun însuflețit și cuvântător al Împăratului slavei? Despre aceasta și Biserica lui Dumnezeu adeverește, zicând: Că mitrasul tău, scaun l-a făcut și pântecele tău mai desfătat decât toate cerurile l-a lucrat.

Ceata sfinților și înțelepților heruvimi mai mult decât alte cete îngerești care stau mai jos decât dânșii, pururea strălucesc cu lumina înțelegerii și cu revărsarea înțelepciunii și cunoștinței dumnezeiești și sunt luminați în chip covârșitor de Dumnezeu spre a înțelege marea adâncime a tainelor Sale și au putere a lumina pe îngerii cei mai de jos cu înțelegerea celor dumnezeiești. Apoi câtă înțelegere duhovnicească și câtă adâncime de taine dumnezeiești nu poartă întru sine Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care s-a făcut pe sine sălaș al înțelepciunii lui Dumnezeu.

Dumnezeieștii serafimi sunt prea înfierbântați de dragostea lui Dumnezeu și au îndoită putere dumnezeiască și îndoită putere de înălțare și slavoslovie, mai mult decât toate celelalte cete îngerești care stau mai jos decât ei (Psalm 44, 11). Apoi câtă fierbinte și dumnezeiască dragoste nu are Preasfânta și Preacurata Fecioară Maria, care L-a purtat în pântece pe Hristos, izvorul cel fără de margine al dragostei și L-a născut mai presus de legile firii? Și de câtă vedere dumnezeiască nu este plină Maica Domnului, care stă de-a pururea de-a dreapta Preasfintei Treimi, ca o împărăteasă a cerului și a pământului în haină aurită și cu toată strălucirea frumuseților duhovnicești împodobită și preaînfrumusețată? (Psalm 44, 15). Și dacă Dumnezeu se îmbracă în haină de lumină, (Psalm 103, 2), apoi de câtă slavă și înălțare duhovnicească nu s-a învrednicit Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, încât toată Biserica lui Hristos o numește pe ea Maica Luminii.

Iată, dar, iubiții mei frați, pentru care pricină am zis că Maica Domnului este comoara și vistieria tuturor darurilor Sfântului Duh. Iată pentru care pricină Biserica lui Hristos cântă Preasfintei Maicii lui Dumnezeu, zicând: "Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii"... Această cântare este sfântă, pentru că, așa cum am mai arătat, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria covârșește pe toate cetele îngerești cu vrednicia, cu cinstea și cu toate darurile duhovnicești cu care a împodobit-o Duhul Sfânt. Aceasta o adeverește și dumnezeiescul părinte Ioan Damaschin în una din cele mai alese și multe laude pe care le-a alcătuit în cinstea Maicii Domnului, zicând: "Înfrumusețatu-te-ai mai mult decât toată cuviința îngerilor, ceea ce ai născut pe Făcătorul lor".

Până aici, după a mea slabă putere, v-am arătat în ce chip Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a fost și este comoara și vistieria tuturor darurilor Sfântului Duh și pentru care pricină Biserica lui Hristos o numește pe ea "Mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii".

În cele ce urmează vreau să vă arăt care din darurile Preasfintei Fecioare Maria a atras cel mai mult asupra ei harul Duhului Sfânt și îndurarea lui Dumnezeu. Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile Preasfântului Duh. Însă cel mai mare dar care a învrednicit-o să fie Născătoare de Dumnezeu și i-a adus negrăită cinste și slavă a fost, nu fecioria, ci darul smereniei. Fără acest dar toate celelalte nu i-ar fi fost de folos. Smerenia a fost adevărata pricină de slavă și de cinste Preacuratei Fecioarei, mai mult decât toate darurile pe care le avea. Pentru smerenia ei, după mărturia Sfântului Duh, a căutat Domnul spre smerenia roabei Sale (Luca 1, 48) și a ridicat-o pe ea la atâta slavă și cinste, spre a fi lăudată în cer de toți sfinții și de oștile cerești, iar pe pământ, fericită de "toate neamurile".

Smerenia a fost cea dintâi pricină și slavă pentru toți sfinții lui Dumnezeu. Smerenia l-a înălțat pe Avraam și l-a făcut prieten al lui Dumnezeu și tată al multor neamuri (Facere 17, 4), căci se socotea pe sine a fi pământ și cenușă. Smerenia l-a înălțat pe Iosif și l-a făcut mai mare peste țara Egiptului (Facere 41, 40-41). Smerenia l-a făcut pe Moise cel gângav la limbă povățuitor și legiuitor peste tot poporul lui Israel, căci se socotea pe sine nevrednic de această slujbă și ruga pe Dumnezeu să trimită pe altul la scoaterea poporului din robia Egiptului (Ieșire 4, 10, 13). Smerenia l-a arătat pe David a fi "după inima lui Dumnezeu", căci se socotea pe sine vierme și nu om (Psalm 21, 6).

Cu smerenia au strălucit marele Daniil proorocul, cei trei tineri din cuptorul Babilonului, marele prooroc Isaia și, mai mult decât toți, dumnezeiescul Ioan Botezătorul care nu se socotea pe sine vrednic a dezlega cureaua încălțămintei lui Hristos (Matei 3, 11). Pentru adâncimea smereniei lui s-a învrednicit a fi martorul cel mai văzător al Preasfintei Treimi la Iordan (Matei 3, 17) și s-a numit de Însuși Hristos cel mai mare om născut din femeie (Luca 7, 28). Iar dacă acești sfinți mari ai lui Dumnezeu au arătat atât de mare smerenie, apoi cine poate înțelege adâncimea smereniei care a fost în inima Preasfintei Fecioare Maria? Că ea, auzind și înțelegând de la arhanghelul Gavriil că va zămisli de la Duhul Sfânt și va naște pe Fiul lui Dumnezeu, nu s-a înălțat cu inima, ci cu mare smerenie socotindu-se pe sine o simplă roabă, a zis: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! (Luca 1, 38).

Aici, cu adevărat, s-a împlinit cuvântul Sfintei Evanghelii, care zice: Cine se va smeri pe sine, se va înălța (Matei 23, 12). Iar Sfântul Efrem Sirul zice: "În inima adâncă se va înălța Dumnezeu". Deci dacă, după mărturia acestui sfânt părinte, toate lucrurile cele mai înalte pe cele smerite se reazămă, apoi și la Preasfânta Fecioară Maria, toate darurile cele mai înalte și duhovnicești cu care a fost împodobită de Dumnezeu s-au rezemat și au avut drept temelie veșnică smerenia ei.

Spre a desluși mai luminat cele amintite despre smerenia Maicii Domnului, o să vă spun o istorioară. Se zice că pe vremuri un vestit sculptor, Apeles, a făcut, pe lângă alte statui vrednice de laudă și de mirare și un minunat spic de grâu de care atârna un porumbel. Toți se minunau de această mare măiestrie în sculptură, deoarece se părea că în ea meșterul nu urmează firii, ci o depășește chiar. Dar aici era o taină de nedezlegat. Cum un spic de grâu să poarte pe el greutatea unui porumbel fără să se frângă?

Dezlegarea tainei însă arată și închipuiește pe Preacurata Fecioară Maria, prin spicul de grâu, iar porumbelul era chipul Sfântului Duh, care se odihnea peste dânsa, arătând prin simbol smerenia cea mare a Preacuratei Fecioare Maria, care s-a aplecat cu multă dragoste și smerenie atunci când Duhul Sfânt a venit peste ea și a învrednicit-o, mai presus de mintea noastră, să nască în lume pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35). Așadar, fraților, după cum ați auzit, smerenia a fost pricina de laudă și de cinste și de înălțare la toți sfinții lui Dumnezeu și cu atât mai mult la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria.

Dar să știți și să înțelegeți că mai presus de toate a fost smerenia cea nemăsurată a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte, și încă moarte de cruce (Filipeni 2, 8). Însă această nemăsurată smerenie a Domnului I-a adus Lui nemăsurată slavă și cinste. Pentru aceea și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dat Lui nume care este mai presus de tot numele, ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești, al celor pământești și al celor de dedesubt (Filipeni 2, 9-10).

Iar de va întreba cineva: "ce este smerenia?", la aceasta voi răspunde, nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfântului Isaac Sirul care zice: "Smerenia este haina dumnezeirii, pentru că cu aceasta S-a îmbrăcat Dumnezeu când a binevoit a veni în lume și S-a îmbrăcat în firea noastră cea smerită". Iar dacă dorim să știm din ce fapte bune se naște ea, auzim pe Sfântul Ioan Scărarul zicând că smerenia se naște din ascultare și din tăierea voii. Și iarăși, de se întreabă cineva: "Pentru care motiv smerenia este atât de mare?" Răspundem împreună cu Sfinții Părinți: "Pentru că numai ea poate ucide cel mai mare păcat care este mândria!" Căci prin acest cumplit păcat îngerii au căzut din cer, iar strămoșii noștri Adam și Eva au căzut din rai; căci ascultând de șarpele diavol, li s-a nălucit a se face ca niște dumnezei (Facere 3, 5).

Astăzi Fecioara Maria a zămislit în pântece da la Duhul Sfânt pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Astăzi Arhanghelul Gavriil aduce Fecioarei și întregii omeniri cea mai mare bunăvestire de la întemeierea lumii, adică venirea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu, ca să ne răscumpere din robia păcatului, să ne scape de moarte și să ne facă din nou fii ai lui Dumnezeu după har. Pentru aceasta este atât de mare și necuprinsă cu mintea sărbătoarea de astăzi. Ea se prăznuiește primăvara, în luna Martie, care este luna creației, pentru că prin venirea lui Hristos în lume omenirea se reînnoiește, se naște din nou prin credință, prin botez și fapte bune. Să lăudăm deci pe Preacurata Fecioară Maria că s-a învrednicit să zămislească în trup pe Mesia cel mult așteptat. Să lăudăm și pe Gavriil arhanghelul că a adus pe pământ cea mai sfântă și mântuitoare veste bună. Apoi să ne silim a urma exemplul Maicii Domnului și a imita virtuțile ei care au făcut-o vrednică să fie Maică și Născătoare de Dumnezeu. Adică fecioria, rugăciunea, smerenia și ascultarea ei.

Tinerii și fecioarele să imite fecioria îngerească a Preasfintei Fecioare Maria. Soțiile creștine să fie ascultătoare de soții lor, precum Fecioara de bătrânul Iosif, cu care era logodită. Mamele creștine să urmeze Maicii Domnului, care a primit să nască pe Hristos prin Duhul Sfânt și să nu-și părăsească datoria de a naște copii, pentru care au o mare răspundere. Preoții și călugării să se roage mult, cât mai mult lui Dumnezeu, pentru lume, pentru mântuirea oamenilor și pentru pace pe pământ. La fel și frățiile voastre să vă rugați mai mult, că numai prin rugăciune putem vorbi cu Dumnezeu, ne împăcăm cu toți oamenii, ne întărim în credință și sporim în fapte bune, fără de care nu ne putem mântui. Să nu uităm că și Fecioara Maria a primit bunăvestire de la înger, în casa ei din Nazaret pe când se ruga. Căci atunci când ne rugăm, suntem asemenea îngerilor, cântăm și lăudăm împreună pe Dumnezeu și cu rugăciunea ardem pe diavoli. Mai ales Acatistul Bunei Vestiri, cel mai vechi acatist din Biserica noastră, ca și Paraclisul ei să nu ne rămână necitite în fiecare zi și sărbătoare.

Pe lângă acestea, să avem smerenie și dragoste către toți oamenii, știind că fără smerenie, fără iubire și credință dreaptă nimeni nu se poate mântui. Am căzut din rai prin mândrie. Să ne urcăm din nou la Dumnezeu prin smerenie. La toate faptele bune să adăugăm și postul. Iată, suntem în Sfântul și Marele Post. Să ne silim să postim după putere, că mare putere are rugăciunea unită cu postul. Nu uitați să vă spovediți toți din timp, cu evlavie și căință, ca să ne ierte Dumnezeu păcatele și să ne facem vrednici de Sfânta Împărtășanie și de lumina și bucuria cea mântuitoare a Sfintelor Paști.

Vă îndemnăm iarăși, fraților, să apărați sfânta și dreapta credință ortodoxă printr-o viață creștinească exemplară. Iubiți Sfânta Biserică și ascultați de păstorii pe care vi i-a rânduit Dumnezeu. Feriți-vă de adunările rele, de creștinii dezbinați și de sectanți, căci ei s-au rupt de Biserica lui Hristos și hulesc și defaimă Sfânta Cruce, sfintele icoane și pe Maica Domnului. Amin.