LITURGHIA DARURILOR MAI -NAINTE SFINTITTE

De astăzi începând în fiecare miercuri și vineri în postul mare al  Sf Paști  ca și în data de doisprezece martie ziua pomenirii  SF. Grigorie Dialogul în Biserici și Mânăstiri se  săvârșește LITURGHIA DARURILOR MAI -NAINTE SFINȚITE 

 

. DAR CE ESTE ACEASTĂ LITURGHIE?  

 Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite este cea de-a treia Liturghie a Bisericii Ortodoxe. Liturghia Darurilor se poate săvârşi în orice zi a Postului Mare (cu excepţia zilelor de sâmbătă şi de duminică, a zilelor aliturgice - luni şi marţi din prima săptămână şi vineri din Săptămâna Patimilor, când nu se face nici o Liturghie). În zilele noastre se obişnuieşte să fie oficiata numai în zilele de miercuri şi vineri şi în joia Canonului celui mare (săptămână a cincea). În sambatele din Postul Mare se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în primele cinci duminici de post Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În duminca Floriilor - Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în Săptămâna Patimilor, joi şi sâmbăta Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Având în vedere că Postul Paştilor este un timp al înfrânării şi al căinţei, iar Liturghia un timp al bucuriei, Părinţii Bisericii au decis că în cazul în care sunt credincioşi care doresc să se împărtăşească şi în cursul săptămânii, să se oficieze Liturghia Darurilor. Astfel a fost alcătuit un ritual de împărtăşire cu Sfintele Daruri sfinţite mai înainte, adică sfinţite la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare, care se săvârşeşte sâmbătă şi duminică. Sfintele Daruri sunt aşadar, sfinţite la aceste Liturghii, sunt păstrate pe Sfânta Masă, iar în cursul săptămânii, atunci când se săvârşeşte Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, noi ne împărtăşim cu aceste daruri. Ne împărtăşim cu aceste daruri într-un ritual care este legat de Vecernie. De ce de Vecernie? Pentru că o caracteristică esenţială a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite este faptul că este o împărtăşire de seară. De ce o împărtăşire de seară? Pentru că potrivit rânduielii de postire a Bisericii, în zilele de rând din Postul Mare se ajunează până seara. Şi pentru a nu întrerupe postul, împărtăşirea se face seară după Vecernie.

Părintele Al. Schmemann susţine că este foarte posibil ca, la început, această slujbă “mai înainte sfinţită” să nu fi fost limitată doar la Postul Mare, ci să fi fost comună tuturor perioadelor de post din Biserică.

Potrivit tradiţiei, autorul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite este considerat Sfântul Grigorie Dialogul, episcopul Romei (+604). Această tradiţie nu are nici un temei istoric. Nu putem spune cu siguranţă că Grigore cel Mare a înfiinţat întreg oficiu liturgic al acestei Sfinte Liturghii, însă putem afirma că el a contribuit la îmbogăţirea şi la sistmatizarea acestei Sfinte Liturghii pe vremea cât a stat la Constantinopol.

Slujba Liturghiei Darurilor

Slujba începe cu Vecernia cea Mare, deşi doxologia (binecuvântarea de început) de la început este cea a unei Liturghii - "Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh…” După Psalmul de seară, se citeşte catisma (partea) a optsprezecea din Psaltire, în trei părţi (psalmii 119-133). Se face ieşirea cu Sfânta Evanghelie şi se cântă imnul de seară "Lumina lina“. Apoi se citesc cele două pericope vechi-testamentare rânduite din Cartea Facerii şi Pildele lui Solomon. În timp ce pericopa din Cartea Facerii este citită, o lumânare aprinsă se aşază pe Sfânta Evanghelie de pe altar. După citirea pericopei, preotul ia lumânarea şi cădelniţa şi binecuvântează cu ele credincioşii rostind: “Lumina lui Hristos luminează tuturor“. Aşezarea sa pe Sfânta Evanghelie în timpul citirii pericopei din Vechiul Testament semnifică faptul că toate profeţiile sunt împlinite în Hristos. După citirea celei de-a doua pericope din Vechiul Testament, tradiţia rânduieşte cântarea a cinci versete din Psalmul de seară (psalmul 140) - începând cu versetul doi: “Să se îndrepteze rugăciunea mea că tămâia înaintea Ta…”.

Un moment de o deosebită solemnitate este ieşirea cu Sfintele Daruri. La celelalte Liturghii, momentul acesta înseamnă procesiunea cu Cinstitele Daruri de la Proscomidiar, prin mijlocul bisericii, şi punerea înainte (sau oferirea) acestora lui Dumnezeu că jertfă pe sfânta masă. În Liturghia Darurilor, procesiunea se face cu Însuşi Trupul şi Sângele lui Hristos.

Ea este încadrată de cantarea heruvimica: "Acum Puterile cereşti împreună cu noi nevăzut slujesc, că iată intra Împăratul slavei. Iată Jertfă cea de taină săvârşită se înconjura. Cu credinţa şi cu dragoste să ne apropiem, ca să fim părtaşi vieţii celei veşnice. Aliluia, aliluia, aliluia.“ Ieşirea însăşi se face în cea mai profundă tăcere.

Sfintele Daruri sunt aşezate pe altar, apoi, pregătindu-ne pentru Sfânta Împărtăşanie, cerem:
“… sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre ale tuturor, cu sfinţire neştearsă; ca în cuget curat, cu faţa neinfruntata, şi cu inima luminată, împărtăşindu-ne cu aceste Dumnezeieşti şi Sfinte Taine şi printr-insele vii făcându-ne să ne unim cu Însuşi Hristosul Tău… Care a zis: Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu întru Mine rămâne şi Eu întru el;…să ne facem Biserica a Preasfântului şi închinatului Tău Duh, izbavindu-ne de toată uneltirea diavolească… şi să dobândim bunătăţile cele făgăduite nouă, împreună cu toţi sfinţii Tăi…”

După Rugăciunea Domnească, are loc împărtăşirea credincioşilor, timp în care la strana se cântă imnul: "Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul“.

Ultima rugăciune rezuma sensul acestei slujbe, a acestei Sfinte Împărtăşanii de seară, a legăturii acesteia cu nevoinţa noastră din timpul Postului.

“Stăpâne, Atotţiitorule, Cel ce cu înţelepciune ai zidit toată făptura şi pentru nespusa Ta purtare de grijă şi multă bunătate a Ta, ne-ai adus pe noi întru aceste preacinstite zile, spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre înfrânarea poftelor şi spre nădejdea învierii; care în patruzeci de zile ai dat în mâna slujitorului Tău Moise tablele cele cu dumnezeieşti slove, dă-ne şi nouă, Bunule, lupta cea bună să luptăm, calea postului să o săvârşim, credinţa nedespărţita să o păzim, capetele nevăzuţilor balauri să le sfărâmăm, biruitori asupra păcatului să ne arătăm şi fără de osânda să ajungem a ne închina şi sfintei Învieri.”