Bunavestirea Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria

 

Când Preasfânta Fecioară a încheiat cel de al paisprezecelea an al vieții ei pe pământ și a intrat în al cincisprezecelea, după ce a petrecut deci unsprezece ani deplini în Templul de la Ierusalim slujind Domnului, preoții i-au spus că după Lege ea nu mai poate rămâne în Templu, ci trebuie să se logodească cu bărbat și să între în viața căsătorită.
Mare le-a fost mirarea preoților să o audă pe Fecioară zicându-le că inima ei și viața ei și-a dăruit cu desăvârșire lui Dumnezeu și că dorește să rămână fecioară până la moarte, nevoind să se mărite cu nimeni!
Atunci, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, marele preot Zaharia, tatăl Înaintemergătorului, plin fiind de Duhul Sfânt și în acord cu ceilalți preoți, a adunat laolaltă doisprezece bărbați necăsătoriți din tribul lui David, spre a alege dintre ei pe unul care să voiască să o ia pe Maria de soție, ținând-o la casa lui și purtând grijă de ea, fără ca să-i strice fecioria. Așa a fost ea logodită cu bătrânul Iosif din Nazaret, cu care se și înrudea.
În casa lui Iosif Preasfânta Fecioară a continuat să trăiască precum o făcuse și în Templul lui Solomon, petrecându-și timpul în citirea Sfintelor Scripturi, în rugăciune, în cugetări dumnezeiești, în postiri și în lucrul mâinilor. Ea rareori ieșea din casă și era cu desăvârșire înstrăinată de lucrurile și evenimentele lumești. Ea vorbea foarte puțin cu oricine ar fi fost și niciodată fără să fie neapărată nevoie. Cel mai des grăia cu cele două fiice ale lui Iosif.
La plinirea vremii, după prorocia lui Daniil și când lui Dumnezeu bine I-a plăcut să împlinească făgăduința Lui făcută lui Adam și prorocilor, marele Arhanghel Gavriil a venit înaintea Fecioarei în cămara ei și așa cum scriu unii scriitori bisericești, chiar la momentul în care ea ținea deschisă Cartea prorocului Isaia și cugeta la cuvintele lui: iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel (Isaia 7:14). Arhanghelul Gavriil i-a apărut în toată strălucirea lui îngerească și a salutat-o astfel: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine! și toate celelalte care se află scrise în Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Luca (Luca 1:28). Cu această Vestire și cu umbrirea Fecioarei de către Duhul Sfânt a început restaurarea și mântuirea tot neamului omenesc și a întregii zidiri.
Istoria Noului Testament cu aceste cuvinte îngerești începe, care au fost rostite către Fecioara Maria: Bucură-te, cea plină de har! Aceasta vrea să arate că Noul Testament cu adevărat bucurie aduce omenirii și întregii zidiri. De aceea acest luminat praznic al Buneivestiri se numără nu doar printre cele mari ale bisericii, ci este și unul al marii bucurii.