Luca 1, 24-25, 57-68, 76, 80
24 Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit; și vreme de cinci luni s'a tăinuit, zicându-și: 25 „Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni“d.
57 Iar Elisabetei i s'a împlinit vremea să nască și a născut un fiu. 58 Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul Și-a mărit mila față de ea; și cu ea se bucurau împreună. 59 Și a fost că în ziua a opta au venit să-l taie'mprejur pe prunc; și voiau să-l numească Zaharia, cu numele tatălui său. 60 Și răspunzând, mama sa a zis: „Nu!; ci Ioan se va chema“. 61 Și au zis către ea: „În rudenia ta nu e nimeni care să se cheme cu numele acesta...“. 62 Și i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea el să fie numit. 63 Și cerând o tăbliță, el a scris: „Numele lui este Ioan“. Și toți s'au mirat. 64 Și îndată gura și limba i s'au deschis; și vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu. 65 Și frică i-a cuprins pe toți vecinii lor; și despre lucrurile acestea s'a vorbit în tot ținutul muntos al Iudeii. 66 Și toți cei ce le-au auzit le puneau în inima lor, zicând: „Ce va fi oare copilul acesta?“... Că și mâna Domnului era cu el. 67 Și Zaharia, tatăl său, s'a umplut de Duh Sfânt și a profețit, zicând: 68 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că Și-a cercetat poporul și l-a răscumpărat;
76 Iar tu, pruncule, profet al Celui-Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului ca să-I gătești căile,
80 Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.
Comentarii
Trimiteți un comentariu