O POETĂ A LUMINII AUTOR MIHAI MERTICARU

                                                                         

        Autoare a opt volume de poezie, prezentă în peste 90 de antologii, colaboratoare la peste 40 de reviste din țară și din străinătate, laureată a mai multor concursuri naționale și internaționale, membră a Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație, membră a Ligii Scriitorilor Români, omniprezentă și pe Facebook, Maria Filipoiu este o poetă ajunsă la maturitatea expresiei lirice, o poetă care abordează cu seninătate și optimism marile teme ale literaturii. 

      Cea mai recentă carte a sa intitulată „ Pelerin pe Calea Luminii”-101 sonete creștine- și apărută la Editura Libris din Brașov, 2019, este o pledoarie pentru purificarea sufletului, oferindu-ne calea cea mai sigură pentruînălțareaspirituală și armonia existențială. Într-un scurt exordiu Maria Filipoiu afirmă :  „ Dedic această carte de sonete creștine-gânduri îndumnezeite spre a fi nesaț divin pentru cei flămânzi de hrană spirituală și terapie sufletească celor care trăiesc prin credință”.

        Pe coperta a patra, cunoscutul scriitor bucureștean Horia Gârbea girează cu autoritatea sa bun-ul de tipar al acestei cărți : „ În textele volumului este evidentă tendința ecumenică a autoarei, deschiderea spre toate miturile consolatoare care propun, prin meditație și reculegere, o mântuire care vine de la o divinitate, oricare este aceea”.

     Caracteristica esențială a versului său este rostirea simplă, directă și cu o mare putere de convingere, apelând la un limbaj clar, seducător și frust, despodobit de artificiile poetizării. Iată o mostră pentru edificare : „Împodobește-ne, Doamne, de Crăciun,/Cu aură de beteală divină!/Dă-ne magică și sacră lumină,/Să nu ne rătăcim de-al credinței drum!/ De  bucurie fă-ne casa plină/Și-nmiresmată de-al bradului parfum,/Să ningă cu roadele gândului bun/ Și magii ca în Betleem să vină!/În suflet dă-ne rază din sfânta Stea/Să aprindem candelă de credință,/Când îngerii scutură cerul de nea./Dezleagă-ne lanțul de neputință/Să-ntâmpinăm magi ce vestesc Nașterea/

Domnului- Cel plăsmuit în ființă”(Împodobește-ne,Doamne!-sonet magiei Crăciunului, pag.61).

     Substantivul lumină, verbul a lumina și toate substitutele lor sunt întâlnite de mai multe ori pe aceeași pagină: „  pelerin pe calea luminii, luminându-mi tenebrele tristeții, lumina gândului, cu sufletul înmiresmat în lumină, făclie divină, sufletului aprindea feștilă, cu făclia din dorința-nălucă, cu ochi de lut să pot  vedea lumină, calea cunoașterii s-o luminezi, raza minții călăuzitoare, întind umbre pe a lunii făclie, dor de lumina candelei, cu lumina pe a vieții cărare, luminează palid crucea lui Hristos, cu rază pătrunde în suflet pios, am să-ți aprind lumina din lumină ș.a.m.d.”. Lumină înseamnă iubire, iubire înseamnă Dumnezeu.

     Titlurile sonetelor sunt emblematice și simbolice precum toate însemnele religioase și marchează bornele unui drum al iluminării care organizează această poezie reflexivă îngrijorată de mersul lumii. Poezia sa dezvăluie o sensibilitate autentică, aptă să prelucreze poetic tot ce înseamnă credință și suferință : „ În credință am învățat să trăiesc/ Din vremurile când mama mă ducea / La Iconostas și pe piept îmi făcea/ Semnul Sfintei Cruci, pe Domnul să-l cinstesc”  sau „  În ochi pâlpâie făclie divină/ Ce se scurge ca mirul din icoane/ Pe lacrimile de viață orfane/ Când agonizează pe patul de moarte”.

      Maria Filipoiu posedă o artă poetică mai mult cerebrală decât emoțională, o caligrafie rafinată, discretă, fără să te șocheze. Poeta pledează convingător pentru euharistie, pentru comuniunea cu sacrul, iar crucea, simbolizând legătura dintre pământ și cer, dintre om și Sfânta Treime, este invocată aproape în fiecare sonet. Nelipsit este și simbolismul inimii( soare al trupului), alături de alte imagini, precum cea a rănii care înseamnă păcatul originar, sacrificiul continuu, deschiderea cărnii către spirit.. Chiar dacă apelează mai rar la figuri de stil, sintaxa poetică, intelectualismul expresiei, specificul prozodic conferă poemelor o  sonoritate aparte.

     În consonanță cu sonetele respective sunt și cele peste o sută de desene semnate de Mihail Doru Flămînzeanu, fiul autoarei. Celălalt fiu, Dan Ionuț Flămînzeanu, realizează o frumoasă copertă. O famile de artiști.