Viețuirea la un loc cu rudele
Se spune despre un mare demnitar cum, într-o zi oarecare, trecând pe lângă o casă din satul din apropiere, văzu cum cei ai casei locuiau toţi la un loc: părinţi, copii, nepoţi, gineri şi nurori, cu toţii trăiau în cea mai bună înţelegere.
Chemându-l pe tatăl familiei, un bătrân cu chip luminos, îl întrebă:
- Cum se face că, atâţia fiind la un loc, de la mic şi până la mare, puteţi trăi în înţelegere?
Atunci, bătrânul îi zise:
- Răbdare, răbdare, răbdare!
Comentarii
Trimiteți un comentariu