FILE din CARTEA IUBIRII, I (din Constantin ANTON – „PSALTIREA NEAMULUI ROMÂNESC”, colecția NEAMUL ROMÂNESC nr.2, IAȘI, 2020 – în curs de apariție)

• Fiecare să spună: „Sunt în viață! ... cu toată poezia mea!”
• O floare are nemargini de sinceritate!
• În fiecare flaore există un dor în expasiune!
• O floare deschide o inimă; o poezie deschide un suflet!
• Oferă o floare celor care se contopesc cu poezia visurilor tale!
• În fiecare floare există... un zbor nevăzut!
• Floarea pe care o săruți mângâie răni nevăzute!
• Într-o floare îngerii se topesc în miezuri de rouă!
• Ziua când primești sau/și dăruiești o floare e o zi minunată, sinceră, cordială; pare că Dumnezeu dăruiește toturor prietenilor tăi universul tot; pare că Universul tău se contopește în universul celorlați; tu – miez de univers din care se ramifică lumea!
• Florile care ard în sufletul tău au petalele și roua sincerătății tale, al devenirii și împlinirii!
• Sufletul e același... în plinitatea Sf.Treimi... să nu uităm!
• Să ne bucurăm de viață și de toate iubirile și iertările din noi, fermenți ai tuturor clipelor trăite/ dorite întru împlinire și armonie!
• Inima mea are nevoie de florile sincerității tale dăruite mereu!
• Nu fi crud cu entități primare: chiar și o clipă are miezul ei de eternitate!
• Timpul dorit / și împlinit... e cel mai greu de stăpânit!
• Iluziile nu trebuie să te absoarbă, ci să le defrișezi continuu!
• Calcă pe umbra ta, pe umbra trecutului... vei vedea esența viitorului, chipul tău și ființa înflorind în împliniri!
• Durerea nu are nevoie de revers, ci de vindecări!
• O poezie te vindecă de tristețe, dar nu de iubiri ascunse!
FILE din CARTEA IUBIRII, II
• Suflet șlefuit în miez de dor, lacrima!
• Zbor spre Înaltul înfloririlor din mine...
• Flăcări înspumând fericiri posibile...
• În captivitatea clipei, Timpul sedus de el însuși!
• Efemerul e bogat... de propriile efemerități!
• Viața, o contemplare divină!
• Dor (de iubire): ... mă închin șoaptelor tale, Viață!
• În desișul cuvintelor nespusă ruga are dreptul la propriul priveghi!
• Sufletul: sfâșiere lăuntrică, sieși!
• De vastitatea altora m-am săturat, de a mea – nu!
• Culorile armonizând senzația de vid ...
• Privirea care vede înlăuntrul ei... o victorie posibilă!
• Fericirea care nu se mai termină... pare a fi fericirea deplină!
• Umbra cuvintelor arde în focul mocnit al purității de a fi iubire!
• Umbra iubirii dorite mi-a răpit moarte întru ideal, fără consecințe?
• Tăcerea are cugetul clipei!
• La icoana gândurilor mele nicio rugă nu e îndeajuns!
• În singurătate, retrăiești continuu ... voluptatea nimicului!
• Tăcerea are ... nuditatea gândurilor nespuse!
• De-atâta singurătate... sufletul a murit în ramă!
• Luminând verbul a aștepta lacrima mamei e rugă pentru drumul pe care îl voi urma!
• Meditația celor singuratici de-motivează; trebuie să simți pulsul vieții cotidiene în mijlocul celorlalți, să-l descoperi pe Dumnezeu în sufletul celor care trec prin fața ta, să smulgi rugăciunile vieții din trufiile celor din jurul tău, să nu te lași cotropit de avalanșa metaforelor unei fericiri posibile...
FILE din CARTEA IUBIRII, III
• Adulații inconcrete: ... tu??... mai ai nevoie de imaginea ta?!
• Moartea pândește inconcretența din noi!
• Singurătatea arde în pagini albe, în stări oarbe!
• Averile nu cruță însingurarea; nu cumpără muzici, prieteni, culori!
• Singurătatea nu cumpără pe nimeni, dar devoră lașități posibile!
• De oameni te poți ascunde; de propria ta singurătate, nu!
• Singurătatea întârzie orice zădărnicie!
• Cel sieși singur e trufaș în singurătatea sa!
• Uneori ești mai singur decât crezi; parcă nu mai ești nici cu tine însuți!
• Singurătatea nu te scapă de altruism, dar îți oferă sinceritatea de a te mărturi ție însuți!
• În orice singurătate mori... puțin câte puțin!
• Nu singurătatea te otrăvește, ci vânzoleala lumii, temerile ei, dorințele de a evada din cotidian!
• În singurătate, Viața e o învinovățire continuă!
• Aparent, totul se pierde, când ești singur...
• Să nu lauzi singurătatea altora; nu știi cât sacrificiu există în ea!
• Nu vorbi de rău pe cel însingurat; roagă-te uneori... în lacrima sa!
• Suferințele sunt grele, suferințele ascunse, suferințele ce ard în miezuri adânci de durere!
• Egoismul e epicentrul singurătății!
• Nu lăsa singurătatea să te smulgă firescului; nu lăsa simplitatea să aibă ferestrele opace ale singurătății!
• Tăcerea curge printre vise enorme...
• Pune-te cu sinceritate în centrul universului tău; și, vei vedea cât de singur ești!
• În suferință sufletul își atinge limite de abis!
• Teama de moarte e...un început de singurătate!
FILE din CARTEA IUBIRII, IV
• Ochiul luminează mai mult înlăuntrul său, decât în exterior!
• Privirea are țipătul clipei!
• În fiecare ecou se aud sfâșierea cuvintelor necuprinse în el!
• Tăcerea are miezuri ardente de singurătate!
• Ochiul arde... mărturisirile speranței!
• Privirea se dilată în lacrimi și în zări de nevăzut!
• Ecoul se înfășoară în interiorul strigătului!
• Tăcerea are gust de zgură!
• În conturul unui ochi se zbate privirea dorită și arde privirea sleită de nevederea concretului!
• Privirea care își caută contur nu va ști unde vor fi nici zorii, nici apusul, nici zarea, nici presupusul... totul va fi aleatoriu!
• Ecoul are sarcina... de a ne reaminti ceea ce am spus, și mesajul nu a fost pe deplin însușit!
• Tăcerea are spiritul fricii și sângele îndoielii?!
• Ochiul nepătruns de temeri, va fi plin de îngăduințe!

• Privirea se smulge continuu dinb ghearele realității în iluzii, în poezie, în metafore de frumos evanescent...
• Ecoul e un poem care se rupe din el însuși...
• Tăcerea oprește sufletul din ghearele morții!
• Ochiul care vede realitatea adevărată vede și dincolo unde nimeni nimic nu vede niciodată!
• Privirea e plină de îndoieli și de false cerințe...
• Ecoul e ca un zid nevăzut, care se surpă mereu, pretinzând împotriviri posibile!
• Tăcerea e spamul vieții...
• Ochiul e atotcuprinzător de ispite și de false neutralități!
• Privirea care seduce, mereu se duce...
• Ecoul are spiritul șoaptelor nespuse!
• Tăcerea e icoana clipei la care ne închinăm uneori!
FILE din CARTEA IUBIRII, V
• Tăcerea se încâlcită de șoapte nespuse!
• Lacrimile fisurează nevinovăția nopții!
• Clipa care curge înlăuntrul nu va avea rod, sporire niciodată!
• Icoana care curge în înserare topește sufletele celor sieși martiri!
• Din pământ, nici iarba nu crește fără iubire! Nici ceruri, nici sufletul nu curge fără dăruire!
• Petalele au rod în trufie, proiceții însă în efemer!
• Degeaba îmi înflorește destinul... în vremuri de demult!
• De prea multă risipă, și nisipul a înflorit în așteptări nenumite!
• Prezentul e hașurat mereu cu petale de efemer!
• Când așteptarea nu mai are răbdare, orice seducție e de prisos!
• În elegia trupului, tăcerea mângâie lacrimi neaprinse!
• Vântul care ascuntă inima clopotului... va plânge continuu!
• ContiNUu se zbate în NU! Trebuie să evităm forța ne(știută) a acestui stăruitor.. NU!
• Ascult liniștea ce curge în mine; vasal cuvintelor nespuse!
• Sângele care se usucă pe scut rabdă rănile nevăzute, săbii ce ard în suflete răstignite!
• Trupul care rabdă cuiele oricui nu are nevoie de suflet; dacă nu știi a te înverșuna pentru viața ta, ce rost mai are ... neprietenia altora!
• Trecutul răstignește mai mult decât prezentul!
• Înțelepciunea e o taină care trebuie redescoperită continuu!
• Aripile care ruginesc întru așteptare n-au esența niciunui zbor!
• Golul inimii nu se umple decât cu iubire; poezia vindecă surpări, abisuri, aripile frânte!